Efecte colaterale

Efecte colaterale de Alexandru Popa
Regia: Vlad Zamfirescu
Distributie:
Alex – Gheorghe Ifrim
Manolis – Vlad Zamfirescu
Kostas – Alexandru Repan
Ciprian – Dan Bordeianu
Maria – Nadiana Salagean
Oana – Luminita Erga
Vera – Diana Roman
Diana – Ioana Calota
Locatie: Apartine de Teatrul Nottara, vazut la Teatrul Bulandra.

Efecte Colaterale Ifrim Zamfirescu

Efecte colaterale – Opinie LaTeatru.EU

 

Tot ce se intampla in jurul tau poate deveni oricand subiect de carte, de film ori de piesa de teatru. Ori, dupa caz, subiect de articol pe blog. Ce se intampla, insa, cand persoanele care te-au inspirat se recunosc in poveste? Ce se intampla cand prietenii ori cunoscutii se prind despre cine este vorba? Ce se intampla cand finalul pe care l-ai dat tu povestii chiar se intampla?

Nu va povestesc spectacolul, nu-mi place sa dau spoilere, insa va zic doar despre un personaj, unul singur: un scriitor care se inspira din jurul sau. Fusese renegat de familie (tatal sau abia daca mai voia sa-l vada), prieteni nu mai avea, nici sotia nu-l mai suporta foarte mult. El era considerat egoistul suprem: se gandesc la el si numai la el, se foloseste de toti ceilalti.

Problema mea (si da, multi veti zice ca am o problema) este ca sunt de acord cu el. Daca te folosesti de X, de Y si de Z pentru a face un film misto ori o piesa de senzatie nu inseamna ca esti egoist. Filmul ala ramane si de el se vor bucura (ma rog, va fi apreciat) de multi oameni. Artistii astia, ca-s scriitori, ca-s regizori, ca-s actori, fac o munca pentru ceilalti. Pentru NOI ceilalti.

Pe bune ca nu m-as supara niciodata daca as ajunge personajul cuiva intr-un spectacol. Daca mi-ar cere acordul, i-as cere un singur lucru: sa-l boteze Emil, daca se poate. Vreau sa fie clar si precis, pentru toata lumea, ca EU sunt ala. Nu, n-am talent de actor, desi imi strofoc mintea cum sa ma scalambai in fata camerei sa am ceva trafic pe vlog.

Si hai sa va mai zic ceva: cele mai bune povesti (carti, filme, teatre, nu conteaza ce anume) sunt cele reale ori inspirate din fapte reale. Din acest motiv apreciez mult mai bine filmele reale ori realiste in dauna SF-urilor. Da, si in SF avem tipologii de personaje, si SF-urile ne arata ceva, dar parca prefer regizori care se inspira din viata reala pentru a produce.

Din acest motiv, cei mai misto scriitori sunt cei care au o viata interesanta. O viata interesanta nu inseamna neaparat o viata de invidiat. Tind sa cred ca ideea, in sine, de scriitor, de artist, presupune singuratate. Tu te duci intr-un loc nou, intr-un oras nou ori o tara noua, nu doar pentru a vizita ori a te bucura de acea tara, ci pentru a-ti gasi inspiratia.

Va vine sa credeti ca si eu, ca blogger, pseudo-scriitor dupa multi (pe care nu-i pot contrazice pe de-a intregul), pot confirma asta? Am scris anul trecut vreo 7 articole in tren, simpla privire a peisajului de pe fereastra ma inspira. Iar in Cluj, Timisoara ori Iasi aveam mega-inspiratie de articole (plus, mai nou, de vlog).

Revenind la personaj, la scriitorul scenarist si dramaturg, pot sa spun ca-l inteleg si empatizez cu el. De altfel, este SINGURUL personaj cu care pot empatiza cu adevarat. Oricata dreptate ar avea, cu un preot nu pot empatiza din principiu, cu un politician nici atat, oricat de MASCUL FEROCE ar fi, cu o curva asijderea, iar pe umarul unei femei inselate nu pot plange, chiar daca NU are nicio vina. Nu zic ca-i vinovata, dar despartirea nu e deloc o drama, deci de ce ar trebui SA PLANG pentru asta?

Dar da, drama artistului o plang. Empatizez cu el si daca vedeti spectacolul va rog sa-mi spuneti cat de nebun sunt.

Efecte colaterale este un spectacol al Teatrului Nottara, care se joaca prin alte parti din cauza problemelor locative pe care le intampina teatrul. Eu l-am vazut la Bulandra si mi-a placut tare mult. Va rog si pe voi sa-l vedeti si sa-mi spuneti cat de nebun sunt empatizand cu scriitorul. Si, dupa caz, sa dati cu pietre-n mine. Salutari TEATRALE tuturor!

 

 

4 gânduri despre „Efecte colaterale

Lasă un răspuns