Frati de Cruce – Fest-FDR 2017

Frati de Cruce
Regia: Liviu Lucaci
scenariul: Liviu Lucaci
scenografia: Rodica Elena Știrbu
ilustratie muzicala: Bogdan Muscalu
miscare scenica: Baczó Tünde
Distributia: Lőrincz Rita este Vera, iar Luca este Molnos András Csaba
regia tehnică: Deák Irén
sufleur: Czumbil Marika

 

Frati de Cruce – Opinie LaTeatru.EU

 

Casatoria nu este doar unirea a doua destine, contopirea a doua persoane intr-una singura, asa cum vor unii sa creada. Casatoria este, intai si intai, unirea a doua familii. Oricat de mult le displace unora sa creada, oricat de moderni se cred, casatoria a ramas  si astazi unirea a doua familii.

Am depasit, bineinteles, perioada Romeo si Julieta. Am depasit perioada in care 2 tineri indragostiti nu sunt lasati sa se casatoreasca. Am trecut de stadiul iubirii interzise. Daca cei 2 tineri vor sa se casatoreasca, o fac, cu sau fara acordul familiei.

Cu toate astea, casatoria ramane unirea a doua familii, cu toate consecintele care decurg din aceasta unire.

Uneori, nu te mandresti deloc cu familia ta. Nu te mandresti cu niciun membru, te bucuri ca ai scapat de acolo, ca viata ta nu mai depinde de ei. Cu toate astea, chiar si cand familia iti influenteaza foarte putin viata, macar in aparenta, casatoria trebuie vazuta TOT ca o uniune intre doua familii.

Poate tocmai ca familia ta este hidoasa, ca nu te mandresti cu ea, e un semn de intrebare in sine. Si nu ma refer strict la genetica, ca ea a fost si este in mod constant contrazisa.

Cum poti sa treci, in secolul XXI, peste conflictele vechi dintre familii? Cat mai conteaza ele? Cat de mult conteaza ca familia X, acum zeci de ani, a facut rau familiei tale?

Liviu Lucaci construieste o poveste aproape fantastica despre destinul a doua familii. Niciuna dintre ele nu era o familie cu care sa te mandresti. Dar oare cat de important este sa te mandresti cu familia ta? Si, mai ales, cat anume stii tu despre familia ta? In afara de ce ti s-a povestit, mai stii ceva? Ai mai fost interesat sa afli, din alte surse?

Povestea in sine, ca de altfel si modul in care este jucata, au fost in plan secund pentru mine. Pe masura ce spectacolul se desfasura in mintea mea se derulau tot felul de intrebari. Pe langa faptul ca-mi dau seama cat de putine stiu despre familia mea, ma gandesc, la modul serios, cat de mult conteaza, in ziua de az, familia celui cu care esti impreuna. Nu sunt eu cel mai mare fan al casatoriei, dar daca vreodata as fi decis sa fac acest pas, familia persoanei in cauza ar fi un lucru la care m-as uita. Sau asa spun acum, cand nu-s indragostit si cat pot, inca, sa gandesc cu mintea, nu cu sufletul.

Frati de Cruce este un spectacol de vazut, are o desfasurare interesanta, desi nu neaparat realista. Nu ma pot pronunta asupra interpretarii, fiind in limba maghiara, eu auzeam traducerea in casca, deci nu puteam fi atent la exprimarea efectiva a actorilor. Nu am ce reprosa, dar, probabil, cei care cunosc limba maghiara sunt mai indreptatiti sa se pronunte.

Spectacolul Frati de Cruce apartine Teatrului Maghiar de Stat din Timisoara, eu vazandu-l la Fest-Fdr 2017. Mergeti sa-l vedeti, mai ales daca familia voastra are un trecut mai zbuciumat in perioada comunista. Salutari TEATRALE tuturor!

ps: In Frati de cruce am auzit o intrebare misto. Se punea problema, la un moment dat, cine este victima si cine este vinovatul. Cand vorbim despre urmasi ai unor calai, ai unor tortionari, acestia sunt, deopotriva, vinovati (beneficiaza de pe urma orororilor comise de inaintasii lor), dar si victime, trebuind sa poarte rusinea celor infaptuite de parintii ori bunicii lor. Cat de victime si cat de vinovati sunt este o discutie interminabila.

Lasă un răspuns