Hagi Tudose – Teatrul Metropolis – Festco 2017

Hagi Tudose de Barbu Stefanescu Delavrancea
Regia: Dan Tudor
scenografia: Corina Gramosteanu
muzica: Vlaicu Golcea
Coregrafia: Florin Fieroiu
Distributie:
Hagi Tudose: Virgil Ogasanu
Matache Profirel: Costel Constantin
Gherghina Profirel: Virginia Mirea
Ghioala: Adela Mărculescu
Fifica: Elvira Deatcu / Ana Ioana Macaria / Ana-Maria Bercu
Jenica: Tudor Aron Istodor / Cosmin Selesi / Ionut Ghinea
Leana: Letitia Vlădescu / Miriam Rizea / Alexandra Apetrei
Culai: Florin Dobre / Adrian Dima / Stefan Fieraru
Doamna: Afrodita Androne / Adriana Gulutanu / Ana Maria Lazar
Gusi: Orodel Olaru / Tomi Cristin / Marcelo-S Cobzariu
Popa Rosca: Tudorel Filimon / Andrei Duban / Eugen Cristea
Cersetorul: Viorel Paunescu / Dragos Ionescu / Marius Drogeanu
Cersetori, Mahalagii
Oana Anghel, Florian Bala,
Alexandru Constantin, Cezar Dobre,
Marius Furtuna, Ionuț Gurgu,
Luana Lute, Simona Musca,
Iulia Neacsu, Ramona Pasare, Vlad Vilciu
Spectacol al Teatrului Metropolis, vazut la Teatrul de Comedie in cadrul Festco 2017

Hagi Tudose – Opinie LaTeatru.Eu

 

Ati intalnit vreodata anti-fumatori inraiti care au devenit, dupa ceva timp, fumatori? Ati intalnit atei convinsi care, cu inaintarea in varsta, au devenit credinciosi, unii dintre ei chiar fanatici?

Unii spun ca ar fi vorba de maturizare. Ca uneori opiniile tale, cele categorice in special, se datoreaza varstei.

Altii vorbesc despre chestiuni mai putin stiintifice. Fumatori te vor blestema sa ajungi si tu fumator. Prea ai dat cu pietre-n ei. Credinciosii, habotnicii, nu te vor blestema, insa Dumnezeu, acea forta suprema in care ei cred, va avea grija de tine.

Eu sunt anti-fumator, desi cand eram mai tanar eram foarte tolerant cu fumatorii, fiind fumatorul pasiv perfect. Compania perfecta. Sunt, de asemenea, anti-religios. Nu impotriva unei singure religii, ci impotriva ideii generale de religie, religiozitate.

De aceste lucruri nu ma tem. Nu ma tem ca voi ajunge, candva, fumator. Nu e nimic grav in asta. Nu ma tem ca voi ajunge candva credincios. In fond, batranii actualei generatii nu sunt superiori ori inferiori batranilor fostei generatii ori ale viitoarei generatiei.

Ma tem, insa, de un lucru: ma tem sa nu devin zgarcit. Asta nu v-am zis, dar va zic acum: nu sunt zgarcit si nu voi intelege in veci zgarcitii. Din punctul meu de vedere, fiecare are propriile slabiciuni. Vicii. Pasiuni. Unul este bolnav cu tehnologia, deci si-ar da si ultimii bani pentru cele mai noi gadgeturi. Altul este nebun dupa haine. Toti banii se duc in acest sens. Altul vrea sa se plimbe. Si o face in mod constant, investindu-si toti banii castigati.

Inteleg ca pentru aceste pasiuni uneori este nevoie de sacrificii. Te duci la New York peste 2 saptamani, deci 2 saptamani faci efectiv foamea. Nu iesi nicaieri, cumperi doar ce este de cumparat. Acolo nu cumperi toate magazinele de haine ori de suveniruri. Chiar daca ai bani, tu te gandesti ca mai bine-i pastrezi ca sa vizitezi alt loc. Poate Parisul. Poate Berlinul. Poate Londra.

Pe acesti oameni ii inteleg. Empatizez cu ei, ii invidiez chiar. Eu nu ma pot abtine, uneori cumpar lucruri de care nu am nevoie si-s constient de asta.

Nu pot, insa, empatiza cu cei care iubesc banii. Banii si atat. Pe ei ii satisfac banii, cat mai multi, cat mai bine ascunsi. Ei nu vor sa aiba lucruri, nu vor sa se bucure de ceva. Ei vor bani. Bani, bani si iar bani.

Eu sunt cat se poate de opus ideii de zgarcit. Sunt un mare cheltuitor. Cheltui, uneori, si ce nu am. Ma duc intr-un loc, in tara sau afara, si cheltui aiurea. Uneori regret, dar constientizez ca asta e felul meu de a fi.

De multe ori par zgarcit, dar asta pentru ca, de fapt, sunt egoist. Nu dau nimanui nimic, nici macar o bere, pentru ca prefer ca banii aia sa-i cheltuiesc pentru mine. Pentru un tricou (pe langa alte 50), pe o camasa (pe langa alte 100), pe un magnet. Orice, dar pentru mine.

Va ziceam ca ma tem? Ma tem ca undeva, la batranete, voi ajunge opusul. Voi ajunge zgarcit. Voi ajunge fix contrariul a ce sunt acum. Ma gandesc ca zgarcitii din toata lumea asta ma vor blestema, vor dori sa ajung ca ei. Nu acum, nu peste 5 ani, dar poate peste 30. Sau 40.

Hagi Tudose este etalonul zgarceniei. Din 1912, de cand a fost scrisa piesa (in fapt, dramatizarea unei nuvele publicate prima oara in 1887), Hagi Tudose a devenit etalonul zgarceniei. Zgarcenia absoluta. Tipul de om care-si traieste viata in slujba banului. Care se simte bine sa vada bani, sa-i numere, sa-i simta. Tipul de om pentru care banul nu este un mijloc, ci un scop in sine.

Daca la prima reprezentatie, din 1912, de la Nationalul Bucurestean, rolul lui Hagi Tudose a fost jucat de Constantin Nottara, acum, dupa mai bine de 100 de ani, in spectacolul pus in scena la Teatrul Metropolis de Dan Tudor, rolul i-a revenit lui Virgil Ogasanu.

Nu stiu altii cum sunt (ca sa parafrazez un alt clasic al literaturii romane), dar pentru mine impactul mai mare il are vizualul. Desi mi-a ramas in minte nuvela, desi il aveam pe Hagi Tudose ca etalon de mult timp, este pentru prima oara cand vad acest text pus in scena. Vizual, imi va ramane intiparit in minte mult timp de acum inainte. Mult timp de acum inainte Virgil Ogasanu va fi imaginea lui Hagi Tudose. Daca mi-l voi imagina, candva, pe Hagi Tudose, voi avea in minte imaginea lui Virgil Ogasanu.

Repet, pot ajunge in multe feluri, dar nu vreau sa ajung precum Hagi Tudose. Este tipul de persoana pe care-l urasc, pe care-l evit. Insa pe cat de mult urasc personajul, pe atat de mult apreciez actorul. Virgil Ogasanu interpreteaza extraordinar personajul. Atat de bine incat mult timp de acum inainte cand il voi vedea pe Virgil Ogasanu, pe scena sau pe platoul de filmare, il voi vedea, intr-o masura mai mica sau mai mare, pe Hagi Tudose. Cam cum Victor Rebengiuc este Moromete si asa va ramane de acum inainte. Cel putin pentru mine.

Si, retineti un lucru, asupra caruia voi reveni: am vazut spectacolul Hagi Tudose in deplasare, la Teatrul de Comedie in cadrul Festco. Un spectacol il vezi la potentialul maxim la el acasa, unde a fost conceput. In acest caz, la Teatrul Metropolis. Voi merge sa-l vad si acolo. Asta in cazul in care nu ma voi zgarci la pretul biletului :))

 

Lasă un răspuns