Insemnarile unui nebun – Fest-FDR 2017

Insemnarile unui nebun dupa N.V. Gogol
cu
TAMÁS KERESZTES in rolul lui Arksenti Ivanovici Poprișchin
Dramaturgia JULI RÓBERT
Scenografia TAMÁS KERESZTES
Design grafic GERGŐ NAGY
Asistent ZSUZSI SZAKÁCS
Expert-psiholog DR. ZSOLT ZALKA
Regia VIKTOR BODÓ
Produs de Teatrul Katona József Budapesta / Casa de Producție Orlai / FÜGE / Asociația MASZK, Ungaria, vazut la Teatrul National din Timisoara in cadrul FEST-FDR 2017

Insemnarile unui nebun – Opinie LaTeatru.EU

 

De obicei apreciez spectacolele cu care rezonez, iar eu rezonez cu personajele care au ceva din mine ori cu care am interactionat candva. Cu care m-am intalnit.

Cu nebuni nu m-am ciocnit. Nu vorbesc de ciudati, de dubiosi, ci de nebuni cu acte, adica persoane declarate nebune de catre medici psihiatri.

Din acest motiv spectacolele ori filmele cu nebuni, oricat de bine ar fi jucate, nu ma atrag in mod deosebit. Pot aprecia partea artistica, pot recunoaste ca e vorba de spectacole bune ori filme bune, bine jucate, bine regizate, dar cu astfel de personaje nu pot empatiza.

Totodata, spectacolele intr-o limba straina, alta decat engleza, sunt greu de urmarit. Fie este dublare, o voce calma, fara intonatie, fie este supratitrare, drept urmare stau tot spectacolul sa citesc in loc sa urmaresc actorii.

Sa mai adaug inca un lucru in acest cocktail: vazusem deja o montare dupa acelasi text, in Bucuresti, la Arcub. Desi multi fusesera impresionati de jocul scenic al lui Manole, eu nu fusesem deloc dat pe spate. Omul se straduia, e un rol greu, dar spectacolul acela nu avea, din pacate, nimic care sa ma impresioneze.

Erau toate premisele pentru ca spectacolul Insemnarile unui nebun, venit din Ungaria la Fest-Fdr 2017, sa-mi displaca ori sa ma lase indiferent. Ceea ce nu s-a intamplat. Absolut deloc.

Ce m-a facut sa fiu ATAT de impresionat de un spectacol care ar fi trebuit sa ma plictiseasca? Pai doua lucruri fundamentale:

1. Scenografia. Decorul ala este genial si luat separat, dar cea mai tare faza este mobilitatea lui. Se schimba in fata ta in ritm alert, schimbarea decorului ajutand enorm la cursivitatea spectacolului. Practic, personajul se transforma in fata ta, contextul in care o face se schimba, decorul se schimba. Totul in ritm alert, nimeni nu are timp sa astepte.

2. Interpretarea. Oricat de bun ar fi fost Manole, actorul maghiar, pe care nu-l cunosc, e prima oara cand il vad, este genial. Divin. Magnific. O chestiune interesanta, pe care va invit s-o observati la ambele spectacole, daca aveti ocazia: in timp ce Manole termina spectacolul desfigurat, exact ca un fotbalist care si-a scuipat plamanii 90 de minute, ca un atlet care a alergat maratonul ori ca un medic dupa 6 ore de operatie, actorul maghiar iese la aplauze FRESH, de parca ar fi facut ceva banal. De parca ar fi traversat strada. Comparatia cu fotbalul este inevitabila: exista fotbalisti epuizati dup fiecare meci, fotbalisti care joaca de parca fiecare meci este ultimul, insa exista si fotbalisti care alearga, care joaca extraordinar fara sa para ca se strofoca prea mult. Dupa mine, asta inseamna ceva. Interpretarile le faceti singuri. In orice sens le-ati face. Eu spun doar ca prefer actorul din a doua categorie. Nu doar in acest caz, ci in general.

Am inteles ca se mai joaca o montare si la Sibiu, a Teatrului Radu Stanca. Si s-or mai juca si altele.

Ideea e ca textul este interesant, chiar daca nu rezonez neaparat cu el. Personajul, oricine l-ar juca, este greu. Un personaj complex, dificil de interpretat. Tipul de spectacol care scote in evidenta actorul, insa scenografia este si ea importanta. Uneori, rolul sau este decisiv. Poate face diferenta intre un spectacol bun si unul genial.

Mergeti sa vedeti Insemnarile unui nebun, oriunde s-ar juca. Dar daca aveti ocazia sa vedeti aceasta versiune maghiara, n-o ratati. Pentru mine, a fost cel mai bun spectacol de la Fest-FDR 2017. Salutari TEATRALE tuturor!

Lasă un răspuns