O calatorie cu Urmuz

”O CALATORIE CU URMUZ” – scenariu original de Radu Popescu inspirat de ”Povestiri bizare” de Urmuz sși de texte din avangarda romaneasca din prima jumatate a secolului 20.
Regia: Radu Popescu
Scenografie: Marian Vasii
Muzica: Alexandru Suciu
Light Design: Stefan Vasilescu
Distributie:
AnaMaria Olas
Tamara Roman
Alexandra Hera Zaulet
Radu Mateuca
Teodor Ghita
Dumitru Georgescu
Oleg Apostol
O productie a Asociatiei TEATRUL.RO finantata de EEA Grants si Guvernul Romaniei, cu sprijinul Institutului Cultural Roman.
Locatie: Vazut la Teatrul Elisabeta

 

 

O calatorie cu Urmuz – Opinie LaTeatru.EU

 

Exista 2 abordari pe care le pot avea inainte sa vizionez un spectacol:
– Fie nu citesc ABSOLUT NIMIC despre spectacol si ma las surprins;
– Fie ma interesez si chiar fac mici sondaje inainte de spectacol.

In cazul spectacolului O calatorie cu Urmuz am ales a doua abordare. Motivul: nu puteam spune ca-s complet pe dinafara atat timp cat in scoala auzisem si chiar facusem, partial, Urmuz. E drept, de cand terminasem eu clasa a X-a trecusera niste ani multi, peste 10, iar in materia de bac acest scriitor nu exista, ca de altfel nici curentul din care facea el parte (desi aici e oricum foarte discutabil). Nu avea loc de clasici, ca sa fiu bland in exprimare.

Din toate discutiile premergatoare spectacolului, una mi-a ramas in minte, m-a setat pentru spectacol. O reproduc din memorie:

– Cum adica? Il pun in scena pe Urmuz?
– Se pare ca da.
– De ce?
– Nu stiu. De ce nu?
– Pai Urmuz e ilogic. Nu are sens. Stii ceva despre Urmuz?
– Partial. Am facut ceva la scoala. Palnia si Stamate.
– Toate-s la fel la el. Ilogice complet. Nu le vad puse in scena.
– Si totusi vor fi puse.
– Dar ce opera va fi pusa?
– Nu stiu. Toata?
– Toata sau niciuna, tot un drac. Oricum sunt curios ce vei intelege din spectacol.
– Nu fac pariu, ca poate ai dreptate.
– Tu faci pariuri doar cand stii ca le castigi?
– Pai altfel de ce le-as face?

Acum, desi nu-mi place sa recunosc, persoana in cauza a cam avut dreptate. Perfecta dreptate.

O calatorie cu Urmuz, din start sortita sa fie absurda, nu are cum sa fie inteleasa. Sau, ma rog, intelegerea este un termen la fel de vag: fiecare intelege lucruri diferite, oricum altceva decat a vrut sa spuna poetul. Care poet, Urmuz (pe numele sau real Demetru Demetrescu-Buzau) sau autorul piesei de teatru? Nici macar asta nu este clar.

Nu am renuntat. Dupa spectacol am citit, de vreo 3 ori, articolul scris de Georgiana. Am scris apoi un draft al acestui articol. Draftul statea cuminte de vreo 2 luni. M-am reapucat de articol, am recitit draftul, am recitit articolul Georgianei. Cred ca daca as revedea spectacolul ar fi la fel. L-as putea vedea si revedea de zece ori.

Si paradoxul, de fapt farmecul spectacolului, este ca nu poti spune nimic de rau despre el. Intelegi de fiecare data, gasesti de fiecare data intelesuri ascunse.

Acum, va recomand DIN SUFLET sa mergeti sa vedeti O calatorie cu Urmuz. Si vorbesc la modul cel mai serios. L-am vazut la inceputul lunii februarie si, desi aparent nu am inteles nimic, spectacolul mi-a ramas in minte. E aici, mintea mea inca incearca sa dezlege misterul. Si sa stiti ca e mare lucru sa-mi fi ramas un spectacol in minte atata timp 🙂 Dupa ce-l vedeti reveniti aici si spuneti-mi apoi ce ati inteles. DACA ati inteles ceva. Si acum recititi articolul indicat mai sus, al Georgianei. Cititi si articolul acesta. Poate-poate intelegeti ceva 🙂 Sau, daca nu, vedeti ce va aduceti aminte dupa luni. S-ar putea sa aveti surprize 🙂 Salutari TEATRALE TUTUROR!

Lasă un răspuns