10 lucruri pe care le-am pierdut la Festivalul Mamaia – Teatrul de Stat din Constanta – FEST-FDR 2024

10 lucruri pe care le-am pierdut la Festivalul Mamaia
de Gabriel SANDU
Regia: Elena Morar & Gabriel Sandu
Scenografia, video, lighting design: Miruna Croitoru
Sound design Si adaptare muzicalA: Alexandru NeS
Coregrafie: Stela CocArlea
PregAtire muzicala: Inga Postolache
Asistenta scenografie: Nicoleta Ivan
Distributie:
Laura: Liliana Cazan
Bianca: Dana Dumitrescu
Corina: Laura Iordan
Radu: Lucian Iftime
Andreea: Cristiana Luca
Irina: Ecaterina Lupu
Adriana: Luiza Martinescu
Cristi: Stefan Mihai
Crina: Ramona Niculae
Mireille: Mirela Pana
Felix: Theodor Soptelea
Spectacolul 10 lucruri pe care le-am pierdut la Festivalul Mamaia este produs de Teatrul de Stat din Constanta si a fost vazut in Sala Mare a Teatrului National din Timisoara, in cadrul FEST-FDR 2024

10 lucruri pe care le-am pierdut la Festivalul Mamaia – Opinie LaTeatru.EU

Despre spectacolul pot fi spuse mai multe lucruri. Pentru mine, doua sunt esentiale, fundamentale. Despre acestea ma voi referi in articolul de fata.

Primul lucru este Festivalul de la Mamaia. Ce reprezinta pentru fiecare din noi, ce amintiri avem legate de el, cum ne raportam in privinta lui.

Pentru mine, Festivalul de la Mamaia are legatura cu copilaria si cu bunica mea, cu “Mamaia” mea, care il urmarea cu sfintenie. Nu am fost niciodata acolo, in public, nici macar nu am fost tentat (desi ca experienta de viata poate ma va tenta candva), motivul fiind simplu: festivalul ma duce cu gandul la privitul la televizor. Nu este ceva sa ma atraga, ceva sa ma faca sa-mi doresc CU ORICE PRET sa fiu acolo. In cazul meu este o nostalgie amestecata cu o mare curiozitate. In plus, atunci cand ma uit la Festival nu o fac fiind numai ochi si urechi. De obicei, Festivalul de la Mamaia ruleaza pe fundal, este ceva doar de atmosfera.

Insa eu nu sunt un public relevant. Nu sunt publicul tinta. Si asta din fix 3 motive: sunt prea tanar, nu sunt atat de mare fan al muzicii (la modul general) si nu sunt din Constanta.

Trebuie sa le explic pe toate. Incep cu varsta: Festivalul de la Mamaia era foarte relevant in anii 70 si 80. Mai ales in anii 80 (in 83 a revenit dupa o intrerupere de 7 ani). Cei care in 83 aveau macar 12 ani il privesc altfel. Era modalitatea lor de distractie. Acolo e tineretea lor. Acolo e muzica lor (asa cum era ea pe atunci).

Eu nu sunt mare fan muzica pentru ca nu merg la concerte. Nu vad marea distractie in concerte. Pentru mine muzica inseamna altceva: o ascult alaturi de prieteni la cineva acasa, o ascult in masina cuiva, o ascult pe fundal cand fac altceva, o ascult in casti cand merg (pe strada si in autobuz). Nu ma vad strangand bani luni de zile pentru a merge la un concert. Nu am facut asta niciodata si nu cred ca voi face nici pe viitor.

Cineva care merge la concerte, pentru care muzica e fundamentala in viata sa, priveste altfel lucrurile. Inclusiv festivalul. Daca a trait experienta festivalului de la fata locului e clar ca va avea o cu totul alta imagine.

Ultima parte e cea mai interesanta. Foarte multi constanteni sunt mari fani ai festivalului. Pentru ei, era o mandrie ca toata crema muzicii romanesti se aduna acolo. O mandrie mult mai mare decat mandria brasovenilor legata de Cerbul de Aur. De ce constantenii au fost mai mandri de Mamaia decat brasovenii de Cerbul de Aur nu stiu. Poate pentru ca multi brasoveni nu sunt chiar brasoveni? Habar n-am, e posibil. Cert este ca nu-s constantean.

Si totusi mai e o categorie de persoane: cei din industria muzicala. Cei care visau sa ajunga la Mamaia, cei care si-au cladit cariera muzicala avand la baza un premiu acolo. Nici din aceasta categorie nu fac parte.

Inainte sa va vorbesc despre spectacol, trebuie sa pun o intrebare care mi-a venit in minte la finalul spectacolului: festivalul de la Mamaia este unul comercial, pentru toti, sau este unul de nisa?

Spectacolul 10 lucruri pe care le-am pierdut la Festivalul Mamaia este construit intr-un mod ingenios: o curatoare de arta, fosta cantareata in tinerete, castiga preselectia nationala, astfel incat va reprezenta Romania la Bienala de la Venetia. Instalatia ei poarta numele spectacolului: 10 artisti sunt inchisi 6 luni in expozitie, timp in care ei traiesc si retraiesc amintiri reale ori imaginate petrecute sau nu la Mamaia.

Eh, aici urmeaza partea importanta: spectacolul in sine este un pic mai greu de urmarit. Uneori s-ar putea sa nu mai ai habar in care plan te afli. Este cadru in cadru in cadru, atatea cadre de nu mai stii pe ce lume esti. Ceea ce, din punctul MEU de vedere, il face spectacol de nisa. Nu este unul usor, accesibil publicului larg. Durata de peste 3 ore accentueaza acest lucru: un spectator mai putin dus la teatru va rezista cu greu pana la final.

Acum va rog sa recititi intrebarea mea de mai sus. Caci “problema” este fix asta: spectacolul 10 lucruri pe care le-am pierdut la Festivalul Mamaia este unul greoi, de nisa, insa este despre un festival USOR, comercial, accesibil tuturor. E un paradox, nu?

Apropo de cuvantul USOR, am dispretuit dintotdeauna termenul de MUZICA USOARA! Prefer alti termeni, mult mai actuali, mult mai cuprinzatori, mult mai expliciti. Oare cine si de ce l-o fi inventat si cand? Nu cred sa aiba traducere in alte limbi.

Nu vreau sa va vorbesc despre fiecare poveste in parte dintre cele 10, insa asupra uneia ma voi opri. Este vorba despre Andreea Balan, membra a celebrei trupe Andre. Aici trebuie sa recunosc: eram fan. Desi nu sunt “fata cuminte”, pentru mine la acea varsta acea muzica suna bine. Sunt fresh. Imi dadea o stare de bine. Asa ca singura poveste pe care am urmarit-o cu atentie, cu empatie, cu interes, a fost aceasta.

Pe langa faptul ca personajul Andreea (Balan) este excelent interpretat de Cristiana Luca, trebuie sa va ganditi la ea si ca reprezentativa pentru “schimbul de generatii”. Trupa Andre facea parte din noul val, dar chiar si noul val a avut nevoie de validarea Festivalului de la Mamaia. As putea sa va spun mai multe despre Andreea, insa prefer sa ma opresc aici. Va sfatuiesc doar sa o urmariti cu atentie, este extrem de bine creionat acest personaj.

10 lucruri pe care le-am pierdut la Festivalul Mamaia este un spectacol excelent, pe care l-am urmarit cu placere, chiar daca oficial nu sunt in target. Ca mine sunt multi. Eu cred ca el va placea intai si intai iubitorilor de teatru, insa trebuie sa admit ca daca ai ori ai avut ceva tangente cu festivalul vei avea un avantaj, il vei privi mult mai implicat sufleteste.

Spectacolul 10 lucruri pe care le-am pierdut la Festivalul Mamaia este produs de Teatrul de Stat din Constanta, dar a fost aplaudat in picioare la Timisoara, la reprezentatia din cadrul FEST-FDR 2024. Alte concluzii veti trage singuri, dupa ce veti vedea spectacolul. Sper doar sa aveti rabdare sa ramaneti pana la final.