10 milioane si o cutie de cafea
de Spiro Gyorgy
Regie: Alexandru Mihail
Scenografie: Ruxandra Gheorghiu
Distributie:
Axel Moustache
Andreea Moustache
Vazut pe 26 decembrie 2026 la Sala Media a TNB
10 milioane si o cutie de cafea – Opinie LaTeatru.EU
Pentru aproape oricine, castigul la loto este idealul. Joci la loto cu gandul de a castiga. Cu gandul ca acela este norocul suprem. Exista insa oameni care nu-si doresc premiul, care-l considera un blestem, care-l vad drept o mare napasta.
Neamul nostru romanesc cica este cel mai dornic de astfel de castiguri: rapide si fara munca. Nu stiu ungurii cum sunt, insa de acolo vine acest text (care in Bucuresti a mai fost montat sub numele de 6 din 49 la Teatrul de Arta).
Venind din Ungaria, o tara cu un trecut politic asemanator Romaniei, a fost destul de facila adaptarea la realitatile romanesti. Inca din hol, din foaier, am fost intampinati de muzica anilor 90-2000. Cea mai celebra melodie a fost Amintirile a lui 3 Sud Est, marele hit al anilor 90.
Atmosfera de ani 90 (actiunea pare a se petrece fix in 1999) a fost completata de ceea ce am auzit (aceeasi muzica, parca mai diversificata) si mai ales de ceea ce am VAZUT in sala. Andreea Moustache juca rolul unei gospodine care trebaluia intr-o bucatarie specifica acelor ani. Ea voia sa faca o mancare (ori o ciorba) de cartofi, caci tot curata si taia cartofi.
Sotul ei, interpretat de Axel Moustache, vine mai devreme de la serviciu si o anunta ca a castigat la loto. De fapt, intai o anunta ca timp de 3 ani a jucat pe ascuns la loto. Ceea ce pentru ea era revoltator din absolut toate motivele.
Discutia dintre cei 2 soti pare de domeniul teatrului absurd, si el, dar si ea, mai ales ea, trec de la agonie la extaz. Se gandesc, pe de-o parte, cate lucruri si-ar putea lua, insa pe de alta parte se gandesc cate nenorociri le-ar putea aduce acest castig rapid si nemeritat. In plus, faptul ca sotul ei a mintit-o timp de 3 ani era de neconceput.
Copiii nu apar, despre ei doar se vorbeste (ei sunt, de fapt, subiectul principal), de fapt intreaga lor munca, intreaga lor viata, le este dedicata lor.
Nu va spun cum se termina tot, nu va dezvalui marele final, insa va las pe voi sa anticipati. De fapt, ideal ar fi sa raspundeti la intrebarea indirecta: voi ce ati face intr-un astfel de caz?
In cazul meu, raspunsul este simplu si direct: nici macar nu mi-as pune problema, nici macar vag, sa refuz premiul. M-as intreba daca ar trebui sa anunt pe cineva sau sa pastrez pentru mine. M-as intreba daca ar trebui sa raman in tara sau sa plec undeva departe. M-as intreba daca ar trebui sa-mi iau sau nu paza. Astea ar fi intrebarile corecte.
E drept, nu-s casatorit, nici macar cuplat, asa ca decizia ar trebui s-o iau singur. Si nici n-ar trebui sa impart banii cu nimeni. Avantaj eu.
Acum ar trebui sa vorbesc despre interpretari. Aici am ceva interesant de precizat, ceva ce a facut ca acest spectacol sa fie unic.
Asadar, pe data de 26 decembrie 2025 au fost 2 reprezentatii: la ora 18:30 si la ora 20:30. Eu am fost prezent la prima dintre ele. Insa Axel Moustache avusese un alt spectacol inainte, unul pentru copii (Alba ca Zapada).
Din pacate, Axel a avut o problema medicala, a racit, drept urmare nu prea avea voce. Din respect pentru spectatori, nu a anulat niciun spectacol (repet, ar fi trebuit sa anuleze 3), asa ca a … improvizat. Si a facut-o inteligent.
Primul lucru: a pus lavaliere. Am inteles ca de obicei se joaca fara lavaliere. Al doilea lucru: a incercat sa foloseasca aceasta lipsa de voce in favoarea lui. Pentru un spectator neinitiat, care nu il cunoaste pe Axel, interpretarea lui a fost … intentionat. Voia sa vorbeasca incet ca sa nu-l auda vecinii, voia parca sa sopteasca de fiecare data. In afara catorva momente, nu au fost deloc multe, in care nu se intelegea (eu am stat in randul 1, habar n-am cum a fost in ultimul rand), in rest totul a parut … natural. I-A IESIT!
Ok, unul ca mine va merge sa revada spectacolul in conditii normale, chiar vreau sa vad diferentele, insa spectatorii normali cu siguranta au fost multumiti de ce au vazut si au auzit. Nu a plecat nimeni din sala, iar la final nu am auzit nemultumiri.
Evident, i-a prins si povestea, erau multi oameni in varsta care se uitau cu nostalgie la toate obiectele alea pe care destui dintre ei inca le mai au in bucatarie. Multi probabil se intrebau ce ar fi facut ei intr-o atare situatie.
In final, va mai pun o intrebare. Titlul 10 milioane si o cutie de cafea va spune clar unde au ascuns cei 2 biletul. Insa va intreb pe voi: pana ati ridica premiul, unde ati tine biletul castigator? Abia asta e o intrebare pe care mi-as pune-o la modul serios.
Mergeti sa vedeti 10 milioane si o cutie de cafea, spectacol produs de Teatrul la Mustata. El s-a jucat pana acum doar la TNB, dar nu exclud surprize vizavi de locatia gazda. Oriunde s-ar juca, va spun de pe acum: castigul si ascunzatoarea vor fi aceleasi. Garantez pentru asta! 🙂
ps: 10 milioane si o cutie de cafea plus un repros care se tot repeta: de ce n-am zis nimic despre interpretarea Andreei Moustache? Nu am zis intentionat, pentru ca trebuie sa o descoperiti singuri. Nu este nicio omisiune, nu am imbatranit inainte de vreme. Spun asta pentru ca am primit in privat cateva observatii in acest sens.