404: Nu sunt aici
adaptare dupa Pisica Verde de Elise Wilk
Regie: Sara Cordescu-Leoveanu
Coregrafie: Antonia Didusca
Scenografie: Sebastian Amitrului
Lighting design: Sebastian Prasti
Sound design: Teodor Petriceanu
Distributie:
Bianca: Diana Pomparau
Dani: Petrus Niculae
Roxana: Andreea Ceausu
Robert: Dragos Hanta
Flori: Madalina Vizitiu
Boogie: Horatiu Bacila
Vazut pe data de 5 mai 2026 in Aula Magna Universitatii Politehnice din Bucuresti
404 Nu sunt aici – Opinie LaTeatru.EU
Imaginatia unui tanar este fascinanta. El iti poate spune o poveste fantastica intr-un mod atat de credibil incat te miri cum de nu s-a apucat de scris povesti. La acea varsta, nu exista mincinosi si oameni sinceri. Nu trebuie sa te mire “minciuna”. Uneori, a construi o realitate paralela este o necesitate. O modalitate prin care el poate sa accepte realitatea.
Atunci cand in poveste mai intra si stimulenti precum alcoolul sau drogurile, separat sau impreuna, atunci lucrurile scapa de sub control.
O banala seara de sambata intr-un banal oras de provincie, acolo unde nimeni nu are ce sa faca. Clubul este unul singur, asa ca oricine vrea sa mearga in club merge acolo. Pentru un bucurestean (ori chiar un clujean), orasele mici de provincie sunt “Moartea pasiunii”. “Mori de plictiseala”, “te urci pe pereti”, “cum poti trai aici”, “e oras pentru babalaci, nu pentru tineri”, “nu e nimic cool aici”.
Eh, intr-un astfel de oras are loc un eveniment care schimba complet viata a 6 tineri. Povestile lor sunt diferite, nu doar diferite intre ele, ci si diferite de realitate. “Daca-ti imaginezi un lucru indeajuns de mult, acesta devine real”. Pisica verde (titlul original al textului, al piesei) devine leitmotivul acestei povesti, devine emblema ei. Nu va dezvalui mai multe, nu vreau sa va stric placerea urmaririi acestei povesti, insa va spun ca nu este nimic vesel. Este un avertisment, ca sa zic asa.
Si tot ca avertisment, spectacolul are indicativul +15. Aici am ceva de comentat, caci mie mi se pare ca ratam esentialul: fix copiii de 12-14 ani ar trebui sa vada acest spectacol, ca sa NU se ajunga acolo.
Acum sa va zic partea buna a acestui spectacol, punctul forte: este un spectacol care se monteaza cel mai bine cu studenti ori chiar cu liceeni. Toate personajele sunt adolescenti, asa ca este o idee excelenta sa-l montezi cu studenti.
Dintre studentii de pe scena, eu o cunosteam doar pe Andreea Ceausu, pe care care am si avut-o la interviu (din pacate, interviul luat ei inca nu a aparut pana in momentul scrierii acestui articol; dupa ce va aparea il voi ca link pe numele ei). Restul imi erau (aproape) necunoscuti, doar pe Diana Pomparau o mai vazusem in ceva (in Yen de la TNB, despre care INCA nu am scris). Spun din start: excelente interpretari, fiecare actor a parut o alegere potrivita pentru rolul sau.
Totusi, fara sa-si doreasca a fi o critica, mi s-a parut un spectacol in care fetele au iesit usor in evidenta. Desi baietii, in special Dani, ar fi trebuit sa straluceasca, mi s-a parut ca fetele, actritele, au furat prim-planul. Nu stiu daca aceasta a fost intentia regizorala sau nu, insa rezultatul final acesta a fost. Ca sa ma fac inteles: fetele au parut naturale, firesti, in timp ce baietii parca au transpirat mai mult. Prea mult. Nu stiu, poate sunt subiectiv, dar interpretarile feminine parca au fost o idee mai bune, mai naturale, mai convingatoare, fara a avea totusi ceva de reprosat baietilor.
V-am mai zis si o repet: imi place mult si sala de la Politehnica, mi se pare ca este o sala mult subevaluata, cumva am impresia ca orice spectacol as vedea acolo mi-ar placea. O sala mare, aerisita, dar in acelasi timp o sala cu vibe bun, cu acustica buna. Poate SI datorita salii mi-a placut atat de mult 404 Nu sunt aici.
Mergeti sa vedeti 404 Nu sunt aici, montarea uneia dintre cele mai celebre piese cu adolescenti din dramaturgia romaneasca din ultimii ani. Pentru mine, n-a fost prima montare a acestui text pe care am vazut-o. Am vazut una acum fix 10 ani, la Fest-FDR 2016 (mi se pare acum o eternitate). In acea montare, tin minte si acum, totul era un mare silent disco (ascultai ce zic actorii la casti). Senzatia era speciala, unica. O tin minte si acum. Daca doriti sa aflati mai multe despre text, despre piesa, puteti consulta site-ul oficial al autoarei.