50 de secunde de Daniel Oltean – TNB

50 de secunde de Daniel Oltean
Regie: Eugen Gyemant
Scenografie: Maria Nicola
Muzica: Alexei Ţurcan
Asistent regie: Alice Gyemant
Distributie:
Fiul: Alexandru Voicu
Mama: Diana Dumbrava
Anchetatorul: Lucian Iftime
Se joaca la Sala Atelier a TNB

50 de secunde – Opinie LaTeatru.EU

 

In semn de protest fata de povestile in care exista personaje eminamente bune si eminamente rele, in care ti se spune din start fiecare cum este, aproape de fiecare data tin cu cel rau. Am tinut dintotdeauna cu Tom, de exemplu, nu doar pentru ca-mi displacea profund ideea de a mi se spune cu cine tin, ci si pentru ca, surpriza, intre un soarece si o pisica voi alege intotdeauna pisica.

Drept urmare, voi aprecia intotdeauna povestile, carti, filme ori spectacole de teatru, in care nu avem personaje bune si personaje rele. Voi aprecia intotdeauna povestile in care personajele sunt la fel, de bune ori de rele, in care fiecare personaj are motivele sale sa fie asa cum este. In care fiecare merita deopotriva sa fie compatimit si hulit.

Totodata, vorbind strict despre teatru, apreciez in mod deosebit spectacolele in care nu exista personaje principale ori secundare, in care toate personajele sunt la fel de importante si la fel de bine conturate. Stiu ca suna ca un fel de utopie politica, de felul ei comunista, dar in viata reala nu exista persoane bune si persoane rele si, fara sa par de-a dreptul marxist, toti oamenii sunt la fel de importanti. Da, PENTRU MINE x e mai important decat y, dar sunt multe alte persoane pentru care y este mult mai important, mult mai relevant.

Ca sa ma apropii si mai mult de subiectul spectacolului 50 de secunde, voi intra putin pe taramul juridic. Voi vorbi despre anchetele penale. Vedeti voi, fara sa vreau sa folosesc termeni sofisticati, de specialitate, va voi spune ca exista doua stiinte, clar distincte, delimitate intre ele, care insa, din cauza numelui apropiat, se confunda intre ele deseori: criminalistica si criminologia. Diferenta dintre ele este data de intrebarile la care cele 2 raspund: prima raspunde la o singura intrebare fundamentala: CINE a savarsit crima; cea de-a doua teoretizeaza, unii zic exagerat, fenomenul, impartind atat criminalii, cat si victimele, in diverse categorii. Vrea sa afle DE CE au savarsit crima, DE CE au ales acea victima, CE FEL de oameni sunt si, mai ales, in ce masura au fost si ei, candva, VICTIME; in cazul victimelor, deloc neimportante aici, intrebarile sunt la fel de multe si de diverse.

Iar aici, la victime, apare intrebarea aceea din cauza carora multi se ambaleaza, se enerveaza, se aprind: CAT DE VINOVATA a fost, de fapt, victima? Caci uneori, unii zic in majoritatea cazurilor, victimele au partea lor de vina. E drept, uneori raspunsul este clar disproportionat, criminalul a exagerat vina victimei, a facut din tantar armasar, dar asta nu exclude COMPLET vinovatia victimei. O vinovatie care poate fi, in anumite cazuri, doar imaginara.

In altele, insa, vinovatia victimei poate fi cel putin egala cu a criminalului, acest lucru neinsemnand ca DE FIECARE DATA victima este de vina si, mai ales, o victima vinovata nu-l absolva sub nicio forma de vina pe criminal. Valabil la ORICE FEL de crima!

Revenind la spectacolul 50 de secunde, o prima intrebare care reiese din acesta este urmatoarea: cat de mult trebuie sa sape anchetatorul DUPA ce a aflat CINE este vinovatul? O crima nu este justificabila, toti criminalii sunt la fel, drept urmare nici pedepsele nu ar trebui sa difere. Oare totul este atat de simplu?

Totodata, unde se termina rolul anchetatorului? El trebuie DOAR sa afle cine este vinovatul si sa se asigure ca acesta va fi condamnat, lasand in seama altora, a teoreticienilor, latura criminologica?

In acest spectacolul 50 de secunde avem 3 personaje extrem de bine conturate, toate la fel de principale si de importante: o mama abuziva, un copil mare care isi ucide mama si un anchetator scrupulos si empatic. Intreg spectacolul este un carusel de emotii si de twisturi, fiecare personaj fiind dezvaluit treptat, trecutul acestora fiind pas cu pas dezgropat.

Vazand numele regizorului, gandul mi-a zburat imediat la Omul-Perna, spectacolul regizat de el la Teatrul-Act, tot un spectacol-ancheta. Am aflat apoi si povestea piesei, text ce a fost scris de catre un procuror DIICOT (cititi interviul acestuia, omul are o poveste fascinanta). Probabil Eugen Gyemant este atras de textele de genul, pe care le pune in scena extrem de realist, extrem de convingator.

Mergeti sa vedeti 50 de secunde daca lucrati in domeniul juridic.
Mergeti sa vedeti 50 de secunde daca lucrati in domeniul psihologiei.
Mergeti sa vedeti 50 de secunde daca ati cunoscut ori daca ati avut parinti abuzivi.
Mergeti sa vedeti 50 de secunde daca va placea teatrul de calitate.

Mergeti sa vedeti 50 de secunde la TNB!

 

Leave a Reply