Add libitum
Regie si text: Alexandru Unguru
Scenografie: Cristian Stanoiu
Distributie:
Alexandra Laura Badea
Eduard Cirlan
Vazut la Teatrul Nou
Add libitum – Opinie LaTeatru.Eu
V-ati gandit vreodata ca de la distanta, la o privire fugara, locatarii unui bloc sunt foarte asemanatori? Cuplul de 1, desi cu aparent foarte diferit, se aseamana de la distanta cu cel de la 2 si cu cel de la 3.
Daca intr-un spectacol ar trebui interpretate pe rand 7 cupluri care locuiesc in acelasi bloc, care este cea mai buna solutie regizorala? Evident, sa pui aceiasi 2 actori, imbracati 90% la fel, sa-i interpreteze. In fond, de ce nu? Ce mari diferente sunt intre ei?
Fix asta se intampla in spectacolul Add libitum, un spectacol care m-a facut (iar) sa ma gandesc la acel suflet colectiv care traieste in blocurile (comuniste si mai putin comuniste) ale patriei. Deseori mi-am dorit sa traiesc la casa cu curte, am spus ca daca voi avea multi bani in aceasta viata ma voi muta la casa, insa ceva din mine imi spune ca locul meu este la bloc. Nu stiu cum sa va explic, insa ceva din mine, din sufletul si nu din creierul meu, imi spun ca locul meu este la bloc. Daca am stat atatia ani la bloc, nu pot trada pentru izolarea de la o casa.
Acel lucru care-mi ramane in suflet nu este viata intr-un apartament, nu este faptul ca vezi viata de sus (sunt persoane care vor musai priveliste, care nu se vad stand mai jos de etajul 5; nu e cazul la mine, am stat doar la etaje inferioare, la Slatina la etajul 1 si la Bucuresti la 2), ci traiul impreuna cu altii. Chiar daca ACUM am vecini cuminti, nu am bormasini, nu (mai) am petrecareti, nu mai am copii care urla, tot SIMT ca am pe altii in jurul meu. Cand intru in bloc, vad oameni in fata blocului, oameni care discuta, care beau, care joaca table, si ceva din mine e fericit. Ma simt viu, chiar daca acele activitati nu ma implica si pe mine.
Tin minte cum era acum niste ani la Slatina, la blocul bunicilor. Admiram viata sociala de acolo, chiar daca oamenii aia se certau din ce in ce mai des. De fapt, poate din acest motiv o admiram.
Esenta vietii la bloc pentru multi este, de fapt, alta, o chestie pe care spectacolul Add Libitum o subliniaza perfect: problemele celorlalti sunt mai importante si mai grave decat problemele tale. Si asta pe tine ar trebui sa te faca sa te simti bine.
Stiti cu ce senzatie veti pleca dupa ce veti vedea spectacolul Add Libitum? Cu senzatia de deja-vu, cu senzatia ca tot ce a fost pe scena ati mai vazut, vi s-a mai intamplat ori chiar vi se intampla in acel moment, senzatia ca spectacolul este facut DESPRE VOI si ca diferentele, minore, sunt puse pentru a nu va da voi seama ca sunteti protagonistii.
ADD – Attention Deficit Disorder sau tulburarea cu deficit de atentie. Asta inseamna in teorie. Vedeti exact daca cele 7 cupluri din spectacol aveau sau nu ADD. Si mergeti sa vedeti cat de aproape sunteti de viata in acel bloc. Chiar asa, cat de asemanatori sunteti de cuplul de la etajul inferior ori de cel de la etajul superior? V-ati gandit vreodata?