Aeroport de Stefan Caraman
Regia: Cristian Bajora
Muzica: Adam S. Q. David
Distributie:
Alex Vlad
Ioana Nichita
Vazut la Teatrul In Culise
Aeroport – Opinie LaTeatru.EU
Am scris si rescris acest articol de vreo 3 ori. Prima data vorbisem prea mult despre personaje. Dadusem spoilere. Ma referisem la spectacol si numai la spectacol, la povestea lui, insa totul iesise sec, fara vlaga, fara viata. Parca as fi fost un robot care a vazut alti 2 roboti pe scena.
A doua oara vorbisem despre cateva experiente din aeroport. Vorbisem despre mine si numai despre mine. Parea ca tot spectacolul era centrat in jurul meu.
A treia oara incercasem, fara succes, sa combin cele 2 lucruri. Sa vorbesc despre mine in pielea celor 2 personaje. Evident, mai mult in pielea personajului masculin, scriitor de profesie, ratacit in aeroportul din Praga. Personajul feminin, desi ofertant, este evident departe de mine ori de ce mi-as dori eu. Nu m-as cupla niciodata, dar niciodata cu o astfel de persoana. Sper din suflet ca nici ea cu mine.
In esenta, nu gresisem in niciunul dintre articole. Toate variantele erau in regula, doar ca nu m-au multumit pe mine. Am ajuns in ultima vreme mult prea pretentios, sterg mai mult decat scriu.
Nici varianta asta nu ma incanta, nu este chiar pe placul meu, in mod cert nu se ridica nici la nivelul textul, dar nici la nivelul montarii. Cu toate astea, are marele merit de a fi mai modesta, de a-si recunoaste limitele. Nu am mai vrut sa rup norii, nu m-am mai dat mai destept decat sunt.
In fond, daca 100 de oameni merg cu laptopul in aeroportul din Praga, doar 1, maximum 2 dintre ei vor scrie de acolo impresii demne de a fi macar bune de postat pe Facebook. Drept urmare, decat sa ma pun in locul acelui scriitor mai bine m-as gandi cum as reactiona daca as intalni in aeroport un scriitor. L-as deranja, oare, din actul sau creator? L-as trage de limba? M-as lasa tras de limba, in speranta ca voi ajunge personaj intr-o carte de-a sa?
Cei 2 actori, Alex Vlad si Ioana Nichita, au parut a fi alegerile perfecte: el un scriitor dificil de inteles, care trece de la o stare la alta foarte rapid, care nu stie ce vrea, care oscileaza tot timpul intre a o agata pe tipa cunoscuta in aeroport si a scrie ceva, orice, in laptopul sau; ea este o tipa realizata profesional, foarte buna pe meseria ei, foarte desteapta, dar care se dovedeste a fi de-a dreptul proasta in ceea ce priveste viata personala.
Trebuie sa admit, insa, ca spectacolul Aeroport m-a facut sa-mi fie dor de … aeroport, de mersul cu avionul de fapt. Am vizitat garile destul de mult in ultima vreme, am mers cu trenul mai mult decat mi-as fi dorit, insa atmosfera din aeroport este diferita. Va las pe voi sa va ganditi la diferentele in ceea ce priveste oamenii care le frecventeaza si, mai ales, daca deja ati vazut spectacolul, va las pe voi sa va imaginati cum ar fi aratat spectacolul Gara, cat de diferite ar fi fost personajele principale.
Apropo, eu inteleg de ce Aeroport, dar inca nu m-am prins de ce Praga? Nu am vizitat orasul, deci nu pot spune ce are el special. Sunt, insa, convins ca alegerea nu a fost pur si simplu intamplatoare, ca are o simbolistica in spate. Insa sunt la fel de convins ca de ea nu te poti prinde decat daca ai fost acolo.
ps: Priviti doar acel instantaneu din spectacolul Aeroport si ganditi-va la acea poza si atat. Nu la cea din poster, ci la cealalta din articol.
One thought on “Aeroport de Stefan Caraman – Teatrul In Culise”