Aeroport – Teatrul Godot

Aeroport
de Stefan Caraman
Regia: Alexandru Nagy
Coloana Sonora: Dani Ionescu
Distributia:
Rudi – Gelu Nitu
Camelia – Catalina Mustata/ Carmen Ionescu
Sorana – Meda Victor / Ana Maria Pop
Dudu – Alexandru Nagy
Vazut pe data de 10 februarie 2023, la Teatrul Godot, cu Catalina Mustata si Ana Maria Pop in distributie

Aeroport – Opinie LaTeatru.EU

Nu este prima oara cand vad acest spectacol ori vreo montare dupa acest text. Vazusem Aeroport la Godot acum mult timp, pe vremea cand acest teatru functiona in Centrul Vechi. Am vazut ulterior si montarea celor de la Teatrul In Culise (una in doar 2 actori). Evident diferita, fara sa pot spune ca e mai buna ori mai slaba decat montarea de la Godot. Oricum, ca idee, cine vede cele 2 montari ar putea avea impresia ca-i vorba despre alt text. Chiar va invit sa mergeti sa va convingeti de ce.

Ce e interesant, ce am simtit ca este IN PLUS, este ceva strict legat de mine, nicidecum de spectacole: intre timp am vizitat orasul Praga. Sa ne intelegem: SINGURA legatura este faptul ca actiunea se petrece pe aeroportul din Praga. Care aeroport este strict o conventie, ar fi putut fi la fel de bine cel din Viena, din Varsovia ori Bratislava. Ori din Frankfurt sau Paris. Insa faptul ca a fost Praga m-a facut sa-mi amintesc de acel frumos sejur. M-a facut sa am o relatie parca mai personala cu textul. Pentru simplul fapt ca am fost si eu acolo, pe acel aeroport, m-am simtit mai aproape de personaje.

Povestea este in felul urmator: pe aeroportul din Praga se afla 2 cupluri. Un cuplu este format din 2 oameni in varsta, iar un altul din 2 oameni tineri. Domnul in varsta este scriitor, iar domnul tanar este un afacerist de succes. Va las pe voi sa descoperiti cum si in ce fel interactioneaza cei 4, fiecare cu fiecare. Pentru mine, partea importanta, interesanta, este legata de el: acesta pur si simplu scria operele sale in astfel de locuri.

Oare voi cum ati reactiona daca ati intalni un romancier ori un dramaturg care scrie in aeroport ori in gara? Mi se pare fascinant: atat ideea ca atare, cat si omul in sine.

Chiar daca eu nu sunt scriitor (desi castig bani din asta, scriu pe niste bloguri si mi-am inceput chiar si cariera de scriitor pe bune, printr-o poveste scurta), nu pot sa nu-mi amintesc cum intr-un drum Timisoara – Bucuresti (dureaza cam 10 ore cu trenul) am reusit sa scriu vreo 7 articole. Efectiv am deschis pe laptop vreo 7 ferestre (7 bloguri diferite!) si vreo 5 documente word si m-am apucat sa scriu. Aveam castile in urechi (doar pentru a anula zgomotele din jur) si ma uitam pe fereastra doar pret de cateva minute, pentru a-mi veni inspiratia. Care inspiratie venea din plin. Deci, ca s-o spun altfel, am empatizat maxim cu scriitorul in cauza.

Care scriitor nu stiu cat de mult se aseamana cu Stefan Caraman, pe care l-am cunoscut personal. Nu l-am intrebat, dar cumva nu vreau sa stric farmecul, sa strivesc corola de minuni. Eu imi imaginez ca NU este el, dar are ceva din el. Si fix acest mister mi se pare fascinant, mi se pare interesant.

Un al doilea rol interesant, cu care nu pot empatiza, ce-i drept, este cel interpretat de Alexandru Nagy: bogatasul. Nu va spun mai multe despre personaj, insa nu pot sa nu subliniez aspectul important, pe care unii deja l-ati observat: el este si regizorul spectacolului. Tocmai am avut astazi o discutie cu un alt regizor de teatru, nu-i dau numele, care mi-a marturisit ca initial a fost actor, a facut facultatea de actorie, dar dupa ce a facut regia simte ca nu mai poate fi actor. A trecut de cealalta parte a baricadei, iar trecerea e definitiva. Si, fara sa ma gandesc in mod specific la Alexandru Nagy, acel regizor imi zicea ca regizorii care inca joaca, mai ales daca o fac IN SPECTACOLELE REGIZATE DE EI, gresesc intr-o parte: fie nu se dedica 100% partii regizorale, fie nu se dedica 100% laturii actoricesti.

Evident, nu toata lumea trebuie sa fie de acord cu asta, Alexandru Nagy nu este nicidecum la prima isprava. Eu spun ca-i iese, ca este la fel de bun si ca actor, si ca regizor. Dar nu toata lumea gandeste ca mine.

Altfel, Aeroport este un spectacol excelent, viu, care-ti da energie si care mie mi-a adus aminte de superbul oras Praga. Nu stiu ce parere aveti voi despre cei care scriu in aeroport, insa eu nu doar ca as vrea sa citesc operele concepute acolo, dar as tine mortis sa cunosc oamenii care fac asta. Mergeti sa vedeti atat montarea aceasta, cat si pe cea de la Teatrul In Culise. Plus alte montari, pe unde mai prindeti. Textul mi se pare indeajuns de ofertant incat sa vezi montari total diferite.

ps: Acest spectacol, Aeroport, a avut premiera chiar pe Aeroportul Otopeni. La inceput avea alt titlu: Ne vom revedea in anul care a trecut.