Aici nu-i de joaca
Un spectacol de Catrinel Dumitrescu dupa o idee de Pauline Daumale
Distributie:
Alex – Catrinel Dumitrescu
Isabelle – Victoria Cocias
Voci:
Andreea Macelaru
Costin Enache
Orodel Olaru
Ilustratia Muzicala: Ciprian Duica
Coregrafia: Adriana Dumitru
Aici nu-i de joaca – Opinie LaTeatru.EU
Pentru mine, Aici nu-i de joaca a fost primul spectacol de teatru vazut in 2021 si, totodata, primul spectacol de teatru vazut inauntru dupa o pauza de cateva luni. Cum pentru mine teatrul inseamna senzatii, inseamna trairi, impresiile mele sunt influentate de aceste lucruri.
Spectacolul s-a jucat la sala mica, George Constantin, a Teatrului Nottara, in conditii de distantare sociala extrema: eu am stat pe penultimul rand (ultimul era liber), pe acelasi rand cu mine, din stang, mai era o singura persoana, pe randul din fata nimeni. Nu am stat sa numar exact spectatorii prezenti si sa calculez care era procentul, insa estimarea mea este ca sala era ocupata sub 30% (regulile de distantare impun si anumite distante intre spectatori). Cred ca maximum 25% din sala era ocupata.
Nu relifez intamplator aceste lucruri. De obicei, teatrul insemna pentru mine nu doar emotia transmisa de actori, ci si emotia traita impreuna cu ceilalti spectatori. Teatrul in perioada pandemiei inseamna o oarecare izolare in sala de teatru, izolare care schimba radical datele problemei. In mod normal, publicul era o persoana colectiva care ajungea sa traiasca, sa respire, sa rada si sa planga in acelasi timp. Simteai emotia, simteai vibratia, era o atmosfera in jur pe care cu greu o poti descrie, dar pe care orice spectator de teatru o SIMTE.
Teatrul in conditii de distantare inseamna, de fapt, sa traiesti SINGUR impreuna cu altii. Cum vedeati la TV imaginile acelea cu italienii care iesisera la balcon sa cante. Se saturasera sa stea in case. Nu gasisera alta metoda de a socializa, de a canta, decat asta. E drept, unii se simt mai bine asa, urasc aglomeratiile, urasc respiratiile si vibratiile celorlalti, drept urmare se vor simti ca pestele in apa astfel de conditii.
Nu ma acuzati ca am facut introducerea prea lunga, ca am scris aproape 300 de cuvinte fara sa zic nimic despre spectacol, caci spectacolul este, de fapt, despre SINGURATATE. O doamna din inalta societate si o femeie simpla, o instalatoare, ajung sa-si petreaca impreuna Revelionul din cauza unei conjuncturi extrem de dubioase. Desi impreuna, ele sunt efectiv singure si deprimate. Cele 2 isi petrec, de fapt, singure Revelionul in aceeasi incapere.
Prima oara, dupa primele minute, gandul mi-a zburat la spectacolul Craciunul Presedintelui (dupa un text de Pascal Bruckner). Diferentele sutn minore: in piesa lui Bruckner relatia dintre personaje este alta, este o subordonare ierarhica evidenta, ele se cunosc (cel putin in aparenta) dinainte, in timp ce aici, in spectacolul Aici nu-i de joaca, cele 2 personaje complet diferite se descopera sub ochii spectatorilor.
Si, ca sa revin la ce spuneam la inceput, ca este PRIMUL spectacol indoor din Bucuresti dupa o pauza de cateva luni, pot spune ca, metaforic, cam asa stau lucrurile: asa cum cele 2 personaje au nevoie si au parte de un nou inceput, la fel si teatrul bucurestean per ansamblu are parte de un nou inceput. In mod evident spectacolul acesta mergea jucat mai bine aproape de Revelion, pe 2-3 ianuarie, cand spectatorul are inca proaspata in memorie petrecerea Revelionului, asa cum a fost ea posibila anul acesta.
Venind dupa o pauza lunga de teatru, mintea mea era cu gandul in multe alte parti. In timpul spectacolului imi puneam felurite intrebari, la care tot eu, inainte sau dupa spectacol, incercam sa raspund. Una dintre cele mai importante a fost: Cum ar arata acest spectacol in alta distributie? Spectacolul de la Nottara le are in distributie pe doua dintre cele mai bune actrite ale teatrului, Catrinel Dumitrescu (care este si regizoarea acestuia) si Victoria Cocias. Doua actrite cu experienta, care duc la capat 2 roluri grele, consistente, roluri care le scot in evidenta. Cum ar arata, insa, acest spectacol in urmatoarele 4 situatii:
- Cum ar arata, oare, un spectacol cu 2 actrite tinere? Cu o studenta la filosofie, de pilda, care-si petrece Revelionul impreuna cu o tanara instalatoare?
- Am vazut un spectacol exclusiv feminin. Cum ar arata, oare, un spectacol masculin, cu un intelectual petrecandu-si revelionul impreuna cu un instalator?
- Cum ar arata un spectacol mixt, cu aceeasi doamna intelectual petrecandu-si revelionul cu un instalator de sex masculin?
- Dar invers: un domn respectabil, director de agentie de publicitate, eventual misogin, conservator, incuiat, care se trezeste la usa cu o instalatoare (de sex feminin), cu care ajunge sa-si petreaca Revelionul?
Sincer, dintre toate variantele, pe prima si pe ultima mi le doresc cel mai mult. Cu toate astea, sunt convins ca varianta originala, cea jucata pe scena Teatrului Nottara, este cea mai buna, cu dialogurile cele mai profunde.
Aici nu-i de joaca este, per total, un spectacol excelent si un inceput perfect de an nou teatral. Probabil a fost pus intentionat ca spectacolul revenirii. Ori, daca nu, s-a nimerit perfect!