Alice Adaptare libera după Tara Minunilor si Tara din Oglinda de Lewis Carroll
Dramaturgia: Benedek Zsolt
Regia: Bocsárdi Lászlo
Decor: Bartha József
Costume: Kiss Zsuzsanna
Coregrafia: Bezsán Noémi
Sound design: Sound studio
Amplificare prin microfoane: Józsi Szabolcs
Light design: Horváth Csaba
Asistent scenografie: Czirják Beatrix
Cu: Korodi Janka, Benedek Ágnes, Mátray László, Rácz Endre, Derzsi Dezsö, Vass Zsuzsanna, Szalma Hajnalka, Kovács Kati, P. Magyarosi Imola,Erdei Gábor, D.Albu Annamária, Pál Ferennczi Gyöngyi, Gajzagó Zsuzsanna, Pálffy Tibor, Beczasy Áron, Kolcsar József, Szakács László, Nagy Álfred, Benedek Ágnes
Membrii formatiei sZempöl Offcestra: Albert Nagy- Örs, Bocsárdi Magor, Ferencz Áron, Gaspár Álmos, Kónya-Ütó Bence, Vitalyos Lehel
Vazut la Sala Mare a Teatrului de Nord din Satu Mare in cadrul Tranzit Feszt 2018
ALICE – Teatrul „Tamási Áron”, Sfântu Gheorghe şi sZempöl Offchestra from UNITER Romania on Vimeo.
Alice – Opinie LaTeatru.eu
Despre acest spectacol, aceasta adaptare moderna, indrazneata, creativa, zgomotoasa si dubioasa dupa Alice, imi este foarte greu sa scriu. Este dificil, aproape imposibil sa redai in cuvinte ceva ce se traieste mai mult decat se vizioneaza.
Si, sa ne intelegem. Nu de spoiler ma tem. De aceasta data imi e greu sa spun ce am simtit, ce am trait fara sa ma tem ca v-as strica voua placerea. Caci nu asta este problema. Nici pe departe.
Caci Alice iti solicita toate simturile. O vezi, o auzi, o simti. Un spectacol dupa care am regretat ca nu stiu limba maghiara. La modul serios, oricat corecta si bine corelata ar fi fost supratitrarea, sunt convins ca eu am trait doar 30% din ce a trait un cunoscator de maghiara
Acum, nu sunt familiarizat cu trupa maghiara de teatru de la Sfantu Gheorghe. Nici numele regizorului nu imi spune mare lucru, desi inteleg ca ar trebui. Am citit cele doua texte candva demult, acum vreo zece ani. Imi amintesc vag povestea originala, personajele pare ca le stiu mai degraba din diversele ecranizari.
Cu toate acestea, povestea spectacolului este coerenta. A fost mult comprimata, include ambele volume, cu toate acestea ramane inteligibila. Este o adaptare libera in teorie, ca denumire, care insa pastreaza ideea si atmosfera povestilor originale. Te simti in Tara Minunilor, chiar daca aceasta pare a se afla in zilele noastre, undeva unde si noi am putea ajunge.
Iar faptul ca nu are pauza, lucru de care am auzit cativa spectatori ca se plangeau, consider ca este unul dintre atuu-uri. Ritmul este oscilant, regizorul parand a apasa pedala acceleratiei in momentele cheie. O pauza ar fi scos din ritm atat actorii, cat si spectatorii. Ganditi-va ca eu am vazut acest spectacol dupa o noapte de mers cu trenul si dupa alte doua spectacole din cadrul festivalului. Iar in aceasta ultima situatie erau multi spectatori din sala.
Despre Alice puteti citi o recenzie aprofundata pe Yorick (scrisa de Profesorul Mircea Morariu). Si la articolul dansului am simtit acelasi lucru: o oarece retinere. Pare ca a simtit, a trait mult mai mult decat a putut reda in cuvinte.
Voi mergeti sa vedeti spectacolul Alice. Am inteles ca se va juca si in cadrul FNT. De alte festivaluri nu stiu, dar daca il vedeti in orasul vostru nu ezitati!