Ultima reprezentatie a unui spectacol, anuntata si marketata ca atare, mi se pare o idee buna, excelenta, pe care ar trebui s-o aplice toate teatrele. Eu am fost sa (re)vad Dusmanie v. 2.0 la Teatrelli, singurul meu gand fiind acesta: va fi ultima reprezentatie. Pentru mine a fost prima astfel de experienta. Una pe care o recomand tuturor.
Intai si intai, trebuie sa fac precizarea importanta: poti fi prezent la ultima reprezentatie a unui spectacol FARA sa ai habar ca va fi ultima. Multi au fost la Straini in noapte FARA sa stie ca aceea a fost ultima reprezentatie. Insa nu despre aceste ultime reprezentatii vorbesc aici, ci despre acele spectacole ANUNTATE a fi ultima reprezentatie. Marketate ca atare.
Ce public vine la astfel de spectacole? Pai, din ce am vazut la spectacolul de la Teatrelli, publicul se impartea in 2 mari categorii: fanii infocati ai spectacolului (exista astfel de fani, oameni care vad un spectacol de 3-4-5-6 ori) si cei care n-au apucat sa-l vada si care vad acea reprezentatie drept ULTIMA SANSA.
Varianta de mijloc nu pare a exista: un spectator care sa nimereasca din greseala la o atare reprezentatie. Ma rog, la Teatrelli sala este mica, probabil daca ar fi vorba despre o sala mai mare s-ar gasi si astfel de spectatori.
Ultima reprezentatie a unui spectacol a fost un spectacol cu o incarcatura aparte. De obicei, in calitate de blogger de teatru, ies din sala de spectacole cu gandul de a recomanda mai departe spectacolul vazut. De multe ori, in drumul spre casa ma gandesc la ce as putea scrie, ma gandesc la cele mai importante aspecte ale spectacolului proaspat vazut.
De aceasta data, in minte nu aveam spectacolul, ci ideea in sine, ca am vazut ultima sa reprezentatie. Energia actorilor era parca alta. Stiti expresia “traieste ziua de azi ca si cum ar fi ultima”? Fix asa pareau actorii de pe scena: jucau ca si cum nu ar mai juca alta data. Ceea ce era partial adevarat.
Spectatorii din sala, din categoriile enuntate mai sus, au iesit din sala plini de regrete: de ce sa nu se mai joace acest spectacol? Ce are el gresit? De ce i-a expirat termenul de valabilitate?
Legat de acest lucru, am aflat o chestie interesanta de la unul dintre intervievati (regizorul Andrei Majeri): in provincie spectacolele au un termen de valabilitate mult mai mic. Publicul e mai restrans, asa ca nu poti juca multe stagiuni un spectacol. In afara teatrelor nationale din orasele mari, in general spectacolele se joaca o stagiune sau maximum doua.
Desi interviul a aparut azi, el a fost luat miercuri, adica INAINTE sa merg sa vad pentru prima oara o ultima reprezentatie a unui spectacol. Cand am iesit din sala de teatru chiar ma gandeam la vorbele regizorului Andrei Majeri, chiar ma gandeam la ideea in sine, la durata de viata a unui spectacol.
Incercam sa ma gandesc cum ar fi mai bine: sa fie un teatru plin de spectacole foarte longevive, care se joaca de mai bine de zece ani, sau un teatru care sa aiba numai si numai productii noi, prospete, de maximum 1-2 ani.
Revenind la ultima reprezentatie a unui spectacol, mie mi se pare o forma misto de a-ti lua ramas bun de la un spectacol. Unii spectatori se ataseaza de spectacole asa cum se ataseaza de oameni, animale sau obiecte. Simt nevoia sa-si ia la revedere de la acele spectacole.
Ce nu inteleg eu este de ce nu fac toate teatrele la fel. Desi Teatrelli este teatru de stat, apartine de Primaria Capitalei, inteleg ca obiceiul acesta este mai des intalnit la teatrele private. La cele de stat se decide pur si simplu ca un spectacol nu se va mai juca in noua stagiune. Nici macar nu se decide o moarte oficiala, ci pur si simplu “nu a mai fost programat”.
Evident, uneori nu se poate: atunci cand a murit unul dintre actori de pilda. Insa in rest mi se pare o idee buna, de marketing si nu numai, sa programezi o ULTIMA reprezentatie a unui spectacol. Chiar incurajez ideea, chiar m-as bucura ca ea sa devina regula si nu exceptia.
Astept sa-mi spuneti si voi daca ori cand ati asistat la ultima reprezentatie a unui spectacol. Ce ati simtit ca spectatori? Ce ati simtit ca actori? De ce acest obicei nu devine regula? Sectiunea de comentarii va sta la dispozitie.