American Bufallo
Scenografia: Tudor Albu
Costumele: Monica Florescu
Traducerea si regia: Bogdan Budes
Distributie:
Angel Popescu
George Constantinescu
Stefan Iancu
Vazut pe data 5 septembrie 2024 la ARCUB in cadrul Undercloud Festival 2024
American Bufallo – Opinie LaTeatru.EU
American Bufallo (bivolul american) este un spectacol care pentru mine va ocupa de acum inainte un rol aparte. Motivul nu este legat de poveste ori de interpretari, ci de context: a fost prima reprezentatie ce a avut loc dupa moartea regizorului si traducatorului Bogdan Budes. Nu cred ca voi putea uita vreodata momentul final, cand dupa prima repriza de aplauze George Constantinescu (unul dintre actori, dar si directorul Teatrului de Arta) ne-a rugat sa tinem un moment de reculegere.
Povestea din American Bufallo este una la suprafata extrem de amuzanta. Don Dubrow (Donny) este proprietarul unui magazin de antichitati, de vechituri, reuseste sa vanda cu o suma record o moneda aparent banala, cu cap de bizon pe ea. Totusi, dupa ce a vandut-o, suma este irelevanta astazi, el ajunge la concluzia ca a fost pacalit de cumparator, asa ca planuieste sa dea o spargere in casa acestuia pentru a-si lua inapoi moneda.
Pentru a da aceasta spargere apeleaza initial la Bobby, un foarte tanar complice cu care Don se comporta parinteste. Poate excesiv de protectiv. La un moment dat, vine in vizita Teach, care-l convinge pe Don ca Bobby e prea tanar pentru o astfel de lovitura. Don accepta acest lucru, dar hotaraste sa-l cheme si pe Fletcher, care intr-un final nu mai apare.
Cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri. Si tot singuri veti stabili cat de periculosi, de bufoni, de seriosi ori de cinstiti sunt oamenii pe care-i vedeti in fata voastra.
Interpretarile sunt excelente, fiecare actor parand excelent ales. Angel Popescu este DON, un nume care te duce cu gandul la Nasul (Godfather), la un sef de clan mafiot care face si desface, care da ordine, care sta la caldura, nu se duce in bataia pustii, care hotaraste cine ia parte la o lovitura si cine sta deoparte.
Stefan Iancu este micutul Bobby, imatur, usor de manipulat, omul trimis sa faca cele mai joace munci (sa cumpere cafea si mancare, sa spioneze viitoarea tinta), dar in acelasi timp un om care ascunde multe. Un tanar cu care nu prea am putut empatiza, caci desi actiunea se petrecea intr-un magazin de antichitati, mintea mea se ducea la Mafie si la cum va arata el ca viitor mafiot. Un imatur care ar putea si chiar va face mult rau. Fix asta era imaginea din capul meu.
George Constantinescu este Teach (in engleza Teacher inseamna Profesor, deci TO teach inseamna a PREDA, a invata pe altii), aparitia lui schimband radical lucrurile. Desi il cheama Teach, el este fix opusul elegantei: in loc sa il vedem la 4 ace, il vedem intr-un maieu peste care a pus o geaca de piele ponosita. Este si ca atitudine, si ca vestimentatie, total opus profesorului.
Fletcher nu apare, asa ca pe el il cunoastem doar din ce ne spun ceilalti despre el. Nu vreau sa-l descriu eu, sa spun ce am inteles eu de la ei, va trebui sa il descoperiti singuri. Eu va mai spun doar ca aceste personaje, care nu apar, dar despre care se vorbeste, sunt preferatele mele. Imi plac aceste exercitii de imaginatie.
Imi este greu sa incadrez American Bufallo in vreun gen. Eu i-as zice ca este comedie si probabil as fi vazut-o drept comedie autentica daca n-ar fi fost momentul din final pe care l-am descris la inceputul articolului. Caci da, pentru mine contextul in care vad un spectacol se poate dovedi mai important, mai relevant, decat spectacolul in sine.
Mergeti sa vedeti American Bufallo si veti decide singuri in ce gen se incadreaza. Si va puteti gandi un pic si la regizorul Bogdan Budes, plecat atat de devreme dintre noi. De acolo de unde este sigur se va bucura ca nu este uitat. Si asta v-o spune un om care nu a interactionat niciodata cu el in mod direct. Probabil si pentru aceste randuri se va bucura.