Amintiri din copilarie
de Ion Creanga
Regie: Vitalie Bichir
Scenariu: Vitalie Bichir
Lumini: Vasile Negut, Stefan Dumitra
Sunet: Dorel Sidorof, Mihai Pop
Video:Costi Simon, Sebastian Gherman
Regia tehnica: Paul Tanase
Cu: Vitalie Bichir
Vazut la Sala Atelier a Teatrului National din Bucuresti
Amintiri din copilarie – Opinie LaTeatru.EU
Amintiri din copilarie mi s-a parut dintotdeauna a fi un text supraevaluat. Spun asta acum, la 37 de ani, insa in copilarie o spuneam altfel. Mult mai dur.
Am fost pur si simplu enervat, exasperat de-a dreptul, de diferentele RADICALE dintre ce gandeam eu si ce imi ziceau altii. Ce imi impuneau altii sa gandesc. As putea spune ca, pana la un punct, Amintiri din copilarie este o opera pe care scoala romaneasca a distrus-o iremediabil in ochii multor oameni. Scoala romaneasca m-a facut sa urasc aceasta opera pentru ca eram nevoit sa spun despre ea, de fapt sa reproduc, lucruri in care nu credeam. Cand este posibil subiect la teza, lasi deoparte credintele tale si scrii ce trebuie sa scrii. Ma rog, asa gandeam in clasele mici, cu mintea de acum as actiona in mod diferit.
Nu, Amintiri din copilarie nu este despre copilaria mea si nici despre copilaria prietenilor mei. Sunt nascut la Slatina, am mers la scoala de la 7 ani la Bucuresti, betonul imi este prieten foarte bun, asa ca scaldatul intr-o apa curgatoare si poftitul la ciresele din pom nu sunt lucruri cu care sa pot empatiza. Eu poftesc la ciresele de pe taraba din piata ori la cele de pe rafturile magazinelor, nicidecum la cele din pom.
Vitalie Bichir sustine ca a sa copilarie este foarte asemanatoare de copilaria lui Creanga. Vorbim despre un actor din Republica Moldova, care a copilarit in Satul Brinza. Nu zic, acolo asa o fi si acum, insa ca idee generala, nu poti impune unor oraseni, bucuresteni ai betoanelor crescuti “dupa blocurile gri”, sa empatizeze cu un om crescut la tara. Nu vad nimic superior ori inferior aici, chiar imi pare rau ca n-am avut o astfel de copilarie, insa sunt realist.
Paradoxul este insa altul: opera lui Creanga este DELICIOASA atunci cand este INTERPRETATA de actorii POTRIVITI! Amintiri din copilarie este in acest caz un one-man show, adica este ca si cum CINEVA ar juca rolul lui Ion Creanga si si-ar povesti copilaria.
Dupa spectacolul Amintiri din copilarie vazut acum cateva zile la TNB am constientizat de fapt ce mi-a lipsit mie ca sa-mi placa acest text: mi-a lipsit o persoana care sa-mi citeasca (interpreteze), era sa spun RECITE, acele intamplari. Aveam nevoie de un intermediar care sa DEA VIATA textului.
Textul pentru mine este fara viata din mai multe motive. Cele mai importante sunt limbajul greoi si o copilarie pe care eu o consideram moarta.
Aveam nevoie SA VAD pe cineva care imi poveste, care TRAIESTE IN FATA MEA toate acele intamplari.
Despre piesele de teatru am avut deseori impresia ca au fost scrise nu pentru a fi citite, ci pentru a fi puse in scena. Foarte putine piese de teatru imi plac ca text. Majoritatea sunt texte seci, fara viata, care asteapta sa fie insufletite de un regizor iscusit si de niscaiva actori talentati.
Amintiri din copilarie, pentru mine cel putin, este in aceeasi categorie. Vitalie Bichir a reusit sa insufleteasca un text care pentru mine era unul mort. A reusit sa-l transforme in ceva delicios, ceva ce am savurat cu placere, ceva ce recomand oricui oricand. Ceva ce in scoala as fi refuzat sa vad tocmai din cauza scolii.
Amintiri din copilarie este in acelasi timp o lectie de actorie predata de Vitalie Bichir. Nu trebuie sa inventezi un text special pentru tine, nu trebuie sa parcurgi toata dramaturgia mondiala pentru a-ti gasi un text care sa te puna in valoare, ci trebuie sa gasesti un text, dramaturgic sau nu, pe care sa il simti. Care sa te reprezinte. Vitalie Bichir TRAIESTE amintirile lui Creanga, iar spectatorii simt de parca aceea este copilaria lui. Ceea ce, din ce dezvaluie actorul, este partial adevarat.
Mergeti sa vedeti Amintiri din copilarie indiferent daca v-a placut sau nu Creanga in scoala. De fapt, cred ca ar trebui sa mergeti MAI ALES daca v-a displacut. Caci daca s-a intamplat asa, ar trebui sa va sunati profa de literatura, daca mai traieste, sa ii urati cele bune. Sanatate, fericire si cat mai multe suflete distruse #cumarveni.