Ana lui Manole
de Sebastian Ungureanu
Regia: Gabriel Martin
Coregrafia: Hugo Wolff
Decorul: Vladimir Turturica
Costume: Crista Dascalasu
Spectacol dedicat memoriei coregrafului Hugo Wolff
Distributie:
Beatrice Rubica
Liviu Cheloiu
Beatrice Rubica
Ion Ionut Ciocia
Gabriel Gheorghiu
Cu participarea extraordinara a muzicianului si compozitorului Adrian Naidin
Spectacol produs de compania SBaroc
Ana lui Manole – Opinie LaTeatru.EU
Pentru mine, Legenda Mesterului Manole mi se pare una dintre cele mai nocive opere literare care se invata in scoala. Nu am vazut niciodata nimic educativ, moralizator, in aceasta legenda. De ce ar trebui sa se mai invete aceasta legenda in 2026? Asta ma intrebam chiar si in anii 2001 – 2005, cand am facut eu liceul.
Chiar daca nu sunt feminist, departe de mine acest lucru, eu chiar mi-am pus problema CRIMEI: Ana nu si-a dat consimtamantul, ea a fost sacrificata, insa daca intr-adevar ea era cheia, datorita ei a fost ridicata acea manastire (care, fie vorba-ntre noi, nu e nici pe departe cea mai frumoasa, cine a vizitat-o stie la ce ma refer), inseamna ca meritul e al ei. Ar trebui s-o respectam mai mult.
Spectacolul Ana lui Manole face dreptate Anei, o pune in prim-plan, ea fiind in acest caz cea care doreste sa se sacrifice. Ea incearca sa-l convinga pe Manole ca asta-i singura solutie, noi asistam practic la o sinucidere ritualica.
Una din care, iarasi revin la ce ziceam la inceput, nu stiu cine ce are de invatat. Dar poate sunt eu prea pretentios si prea “occidental educat”. Caci, din cate am inteles, Legenda Mesterului Manole, sub diverse forme si in diverse variante, este prezenta in tot spatiul balcanic. Ca ne convine sau nu, cultural suntem balcanici, chiar daca geografic nu avem pe teritoriul nostru nici macar 1km de Balcani.
Ca sa intelegeti cum privesc oamenii de rand aceasta Legenda, cautati de curiozitate glume despre ea, despre Mesterul Manole. Asa-i ca sunt mai multe glume ca despre oricare alta legenda autohtona? Acest folclor extrem de bogat ne spune ceva important: foarte putini o iau de fapt in serios.
Teatral vorbind insa, spectacolul Ana lui Manole este o adevarata LECTIE DE ACTORIE. Beatrice Rubica si Liviu Cheloiu sunt fabulosi in rolurile Anei, respectiv al Mesterului Manole. Amandoi dau adevarate LECTII DE ACTORIE. Acompaniamentul muzical al lui Adrian Naidin intregeste tabloul realmente magic al spectacolului. Al povestii.
Caci da, despre asta este vorba in cazul legendelor. Ele nu ar trebui atat de mult intelese si disecate cu mintea de acum, ci ar trebui pur si simplu memorate. Ar trebui ca din cand in cand sa incercam sa le traim. Sa ne imaginam cum ar fi fost daca am fi trait acea perioada.
Spectacolul este scurt si intens, un mic moment de magie, nici nu mi-am dat seama cand s-a terminat. Faptul ca spectacolul a avut loc la Sala Dalles, un loc unde am vazut mai multe concerte decat spectacole de teatru (cel mai recent dintre ele fiind Christmas Extravaganza 2025), completa tabloul magic.
Chiar daca am spus mai sus ca este foarte educativ din punct de vedere teatral, tind sa cred ca, de fapt, eu nu am asistat la un spectacol de teatru. Ceea ce am vazut acolo e ceva ce trebuie trait, trebuie simtit, dar care cu greu poate fi explicat in cuvinte.
Eu incercat sa fac acest in lucru in randurile de mai sus, insa nu stiu in ce masura am reusit. Trebuie sa mergeti si voi sa vedeti, sa simtiti si sa traiti spectacolul Ana lui Manole. Nu spun spectacol de teatru pentru ca inca am dubii ca ceea ce am vazut a fost teatru. A fost in mod cert ceva superior teatrului, ceva ce trebuie sa traiti si voi.
ps: Pentru ca in Legenda Mesterului Manole vorbim despre un sacrificiu, trebuie sa ma laud si eu cu “sacrificiul meu”: am terminat articolul despre Ana lui Manole la ora 3:30 AM. Trei dimineata in limbaj popular. Adica mi-am sacrificat somnul pentru cel mai frumos articol scris de mine in 2026. Un articol cum altul nu-i. Noroc ca n-are cine sa se razbune pe mine daca voi scriu unul si mai bun. Sau cel putin asa sper.