Anatomia unei sinucideri – Teatrul Andrei Muresanu din Sfantu Gheorghe – Sepsi Theatre Showcase 2024

Anatomia unei sinucideri - Teatrul Andrei Muresanu din Sfantu Gheorghe poster

Anatomia unei sinucideri
adaptare dupa Alice Birch ​​
Traducerea: Alina Ioana Vasiliu
Adaptarea: Diana Mititelu
Regie: Diana Mititelu
Scenografie: Budianu Alexandra
Muzica: Mihai Dobre
Distributie:
Ioana Alexandrina Costea
Mona Codreanu
Ion Fiscuteanu Jr.
Nicoleta Lefter
Oana Jipa
Fatma Mohamed
Camelia Paraschiv
Daniel Rizea
Iulian Traistaru
Spectacol vazut la Teatrul Andrei Muresanu din Sfantu Gheorghe in cadrul Sepsi Theatre Showcase 2024

Anatomia unei sinucideri - Teatrul Andrei Muresanu din Sfantu Gheorghe cover

Anatomia unei sinucideri – Opinie LaTeatru.EU

 

Spun din start: teatrului romanesc ii lipseste dezbaterea. O dezbatere rationala, argumentata, bine moderata. O dezbatere REGULATA. M-as bucura ca dupa toate reprezentatiile (ori dupa majoritatea lor) sa fie dezbateri.

Diana Mititelu este unul dintre regizorii care din pacate sunt in minoritate. Ea aduce dezbatere dupa fiecare reprezentatie a spectacolelor ei.

Am vazut acum cateva luni Jocuri in curtea din spate, unde dezbaterea era moderata de un avocat din Constanta. Care avocat a venit inclusiv la reprezentatia de la Bucuresti din cadrul X-fest.

La Sfantu Gheorghe, la finalul spectacolului Anatomia unei sinucideri vine un psiholog din oras, Consuela Banciu. Insa ea nu are rol de moderator, ca-n cazul avocatului constantean, moderator fiind, la reprezentatia la care am fost eu prezent, ziarista Mirela Cara Dragu (pe care am si intervievat-o cand am fost in Sfantu Gheorghe, interviul fiind cel de mai jos).

Ideea este simpla: dezbaterea este ampla, deschisa, asa ca fiecare dezbatere va fi diferita. Drept urmare, spectatorul este incurajat sa mearga sa revada spectacolul, caci va vedea altceva nu doar din partea actorilor, ci si ulterior, la dezbatere.

Totodata, dupa dezbatere chiar simteam nevoia sa revad spectacolul, caci l-as fi privit cu alti ochi, as fi avut perspectiva diferita. Care perspectiva m-ar fi facut sa descopar un alt spectacol.

Ca sa inchei subiectul, as fi tare curios sa revad spectacolul Anatomia unei sinucideri si din perspectiva mea “sociologica”: sunt curios cum recepteaza UN ALT PUBLIC acest spectacol. Dezbaterea depinde de public, iar publicul poate fi radical diferit in alt oras. In cazul spectacolului Jocuri in curtea din spate, curiozitatea este aceeasi, mai ales ca acolo nu vorbim doar despre o dezbatere, ci si de un mic sondaj (facut cu ochii inchisi). Nu vreau sa detaliez, insa va indemn sa mergeti sa il vedeti. Sa LE vedeti!

Despre ce este vorba in Anatomia unei sinucideri? Pai despre cum “microbul” depresiei suicidare se mosteneste. Avem 3 generatii (1970, 1990, 2030), in fiecare generatie existand cate o persoana (de fiecare data de sex feminin) cu aceasta problema. Va trebui sa mergeti la spectacol sa vedeti de unde porneste totul (chiar daca problema initiala este doar sugerata, nicidecum aratata) si cum in 2030 persoana vizata hotaraste sa “rupa lantul nefericirii”, sa termine o data pentru totdeauna problema.

Anatomia unei sinucideri - Teatrul Andrei Muresanu din Sfantu Gheorghe decor

Ca decor, avem 3 usi care corespund celor 3 planuri temporale. Nu avem delimitari fizice, asa ca actiunea se desfasoara pe intreaga scena. Insa avem in fiecare moment in fata cei 3 ani, sa stim in fiecare secunda ca vorbim despre o poveste care se perpetueaza de 60 de ani.

Nu vreau sa intru in detalii psihologice, desi studiile mele sociologice au vizat tangential si aceasta parte, insa simt nevoia sa spun cateva cuvinte despre aceasta teorie a transmiterii transgenerationala a traumei. Ce se mosteneste de fapt este raspunsul la trauma, pe care copiii il mostenesc de fapt de la parinti. Problema din punctul meu de vedere este cum poate un om sa se vindece. Stiu, sunt pe teritoriul psihologiei, insa ideea este sa invatam ceva din fiecare spectacol. Insa trebuie sa tinem cont de faptul ca in stiintele sociale legile nu functioneaza ca-n cele exacte, asa ca uneori toata teoria pe care se bazeaza acest spectacol se poate dovedi neadevarata intr-un caz ori poate fi infirmata peste 20 de ani.

Nu inseamna ca spectacolul isi pierde ori isi va pierde din valoare. Ramane un spectacol bun, o perspectiva interesanta, utila, demna de luat in seama si de analizat.

Despre interpretari numai de bine: foarte intense, foarte convingatoare, au reusit sa ma faca sa empatizez cu fiecare dintre ele. Carol (interpretata excelent de Ioana Alexandrina Costea) este Carol, cea de la care pleaca toate problemele. Pentru ca vorbim de anii 70, actiunile acesteia sunt pe deplin scuzabile: isi ascunde starea depresiva si tentativele de sinucidere si incearca sa isi gaseasca sensul de a trai in copil. Insa la un moment dat oboseste sa se tot ascunda, sa nu fie ea insasi, si capoteaza. Anna (interpretata la fel de bine de Fatma Mohamed) isi manifesta depresia prin dependenta de droguri. Elementul declansator in cazul ei este cert: moartea mamei. Fiica acestea, Bonnie (Nicoleta Lefter), este cea care vrea sa rupa lantul, care ia o decizie radicala in acest sens, decizie deloc usoara si deloc usor de inteles.

Probabil ar trebui sa scriu un articol intreg despre aceasta decizie, daca sunt sau nu de acord cu ea, cum ar trebui sa se raporteze cei din jurul ei la acea decizie. Nu voi face asta si nici nu voi da alte detalii, caci de spoilere am fugit tot timpul in cazul articolelor despre spectacole de teatru (indiferent ca ele se numesc cronici, recenzii, “review-uri” ori pur si simplu impresii). Va trebui sa descoperiti singuri care este aceasta decizie si sa o comentati la final. Acolo nimeni nu se va mai teme de spoilere.

As trimite la spectacolul Anatomia unei sinucideri studenti ai facultatilor de psihologie ori de sociologie. Poate si de drept ori de stiinte politice. Da da, ati citit bine: stiinte politice. Caci unul ca mine se intreaba daca nu cumva chiar ar trebui ca noi, alegatorii, sa stim mai multe despre familiile celor care ne conduc. Caci o problema personala, individuala, se poate transforma intr-una sociala, colectiva, daca acea persoana cu probleme are functie de conducere. Ma rog, sunt multe alte functii, ocupatii, unde astfel de persoane s-ar putea dovedi periculoase (un pilot de avion care hotaraste sa se sinucida … va suna cunoscut?!), dar zic sa nu intru in detalii de genul.

Mergeti sa vedeti Anatomia unei sinucideri si musai ramaneti la dezbaterea de la final. Daca plecati de la ea e ca si cum ati vedea jumatate de spectacol, ca si cum ati pleca la pauza si ati rata partea finala. Deznodamantul.

Personal, sper ca voi mai avea ocazia sa vad Anatomia unei sinucideri. Daca se va juca in Bucuresti, am in minte cateva persoane pe care as vrea sa le iau. Pe unele cred ca le-as lua (ar trebui sa le iau) cu forta la spectacol.

Leave a Reply