Aniversare cu bucluc – Teatru de Club

Aniversare cu bucluc
Distributie:
Sorin Misiriantu
Diana Serban
Mihaela Ceaicovschi
Regia: Sorin Misiriantu
Produs de Teatru de Club, vazut la mansarda Napoca 15

Aniversare cu bucluc – Opinie LaTeatru.EU

 

Am mai vazut o adaptare a acestui text in Bucuresti, acolo se chema Sot de vanzare. Am vazut acum una in Cluj si tind sa cred ca aceasta ardeleana a fost mai buna. Cel putin asta-mi amintesc eu.

Povestea este interesanta, un pic diferita fata de cum suntem noi obisnuiti: amanta vine pe nepusa masa la nevasta si-i ofera acesteia o suma de bani pentru a-l cumpara pe sotul acesteia. Ea, amanta, voia sa fie corecta, voia sa-l ia cu acordul nevestei. Ca aceasta din urma nu stia nimic este firesc, ce barbat normal la cap ii spune nevestei ca are o amanta?

Intre timp, apare si sotul, socat de ceea ce se petrece. Fara reactie, nu stie ce sa faca, nu stie ce sa aleaga. Nu stie PE CARE sa o aleaga.

Acum, cu riscul de a face spoiler, si chiar va rog sa opriti lectura acestui articol aici daca dispretuiti spoilerele, va spun care-s optiunile, va spun cum se poate termina aceasta poveste. Sunt, dupa mine, 4 optiuni:

1. Sa ramana cu sotia. Finalul corect politic, de Hollywood. Cel visat de femeile de 50 de ani, care nu pot concura cu pitipoancele de 25. Finalul fericit, in acceptiunea americana.

2. Sa ramana cu amanta. Este finalul logic de obicei, barbatesc, omenesc. Daca ar fi iubit-o pe sotie, daca n-o iubea pe amanta, n-ar mai fi avut dilema asta. Corect?

Celelalte 2 optiuni sunt, dupa mine, artificii dramaturgice. Sunt foarte putin probabile, dar acceptabile in spectacolele de teatru. Chiar spectaculoase, daca-mi permiteti un joc de cuvinte. Asadar:

3. Sa ramana fara niciuna. Sa se termine cu toti 3 nefericiti. Finalul acesta ar fi fost catalogat drept trist, spectacolul n-ar mai fi fost comedie, ci drama. Caci unii spun ca principala caracteristica a comediei este happy-end-ul. Ceea ce as vrea sa neg, dar oricate argumente as aduce, daca unii vad astfel lucrurile, eu n-am cum sa-i conving contrariul. Unii, spalati pe creier de propaganda Hollywood, vor sa vada comedii cu happy-end. Altfel, nu sunt comedii. Ca asa zic americanii.

4. O a patra optiune, pe care am vazut-o mai demult intr-un spectacol studentesc, este inventarea unei a treia amante. Sa se afle, la final, ca sotul le insela pe amandoua. Ca nu e triunghi amoros, ci ca este cel putin patrulater (cu laturi mai mult sau mai putin egale). Bine, pot fi 3 amante, 4 amante, 5 amante. Aici, paradoxal, imi e greu sa spun ce fel de final este. O fi happy-end?

O alta varianta de final nu vad. Poate doar sa isi ia si nevasta un amant, sa devina sotul gelos pe acesta, habar n-am, chestiuni de genul.

Acum, din punctul meu de vedere, cel mai prost final, cel mai nedorit, cel mai putin spectaculos, este primul. Mai ales atunci cand, precum in teatrul antic, barbatul primeste o inspiratie divina, o interventie a zeilor, ii vine mintea la cap si se intoarce la nevasta. Poate pentru ca-s eu ateu ori poate pentru ca-s satul de chestiile astea, ori ambele, insa astfel de finaluri imi displac.

Sa ne intelegem: un spectacol cu un final care nu-i pe placul meu nu e un spectacol rau. Deloc. Pe parcursul lui putem gasi poate bune, bine tintite. Putem intalni interpretari solide, coerente, ale unor actori talentati.

Fix asta am vazut eu aseara, in Aniversare cu bucluc. Doua interpretari feminine coerente, solide, cu Mihaela Ceaicovschi exceland din acest punct de vedere. Un spectacol decent ca lungime, fara momente moarte, coerent, destul de intens pentru genul sau.

Un spectacol venit din indepartata Rusie, ceea ce ma nedumireste un pic: chiar si dramaturgii rusi sa fi adoptat proastele obiceiuri de peste Ocean? Caci da, va tot avertizam de acel spoiler, finalul este pur american. Happy-end gretos, tip deus-ex machina pana la un punct. E drept, discutia despre spoiler este ampla, ideea, mai ales in teatru, este sa te uiti la desfasurarea spectacolului, nu te duci doar pentru a vedea deznodamantul. Drept urmare, nu cred ca am stricat nimanui placerea vizionarii acestui spectacol. Ori, daca am facut-o, am avertizat in acest sens. Foc cu avertisment, ca sa zic asa.

Un alt lucru care m-a mirat, tot in sens negativ, este faptul ca cel mai slab actor din spectacol este insusi regizorul. Pur si simplu stilul sau actoricesc nu este pe placul meu. Inteleg ca omul e actor la Nationalul Clujean, ca e apreciat acolo si ca are destule roluri interesante. Pot spune ca ACEST spectacol, Aniversare cu bucluc, este bine regizat, ca el, Sorin Misiriantu, este un regizor bun. Dar ca actor m-a dezamagit. Poate interpretarea lui o judec (prea mult) in comparatie cu cea a celor 2 actrite. Poate interpretarea foarte buna a acestora ma face s-o vad si mai slaba pe cea a regizorului/actor.

Aniversare cu bucluc ramane, insa, un spectacol bun, reconfortant, bine interpretat de cele 2 actrite. Dezamagitor pentru mine din punctul de vedere al povestii, al mesajului, dezamagitor actorul masculin, intamplator regizorul spectacolului. Legat de finalul sau, mi s-a spus ca acesta este finalul din piesa, ei n-au putut, n-au avut voie, sa-l modifice. Ceea ce ma duce cu gandul la ce ziceam mai sus: si pe rusi i-a lovit corectitudinea politica?

Mergeti sa vedeti Aniversare cu bucluc. Aveti ce vedea, nu veti fi dezamagiti. Chiar daca, pe baza aceleiasi idei, putea rezulta un spectacol MULT mai bun. Articolul este atat despre CE ESTE spectacolul, cat mai ales despre CE AR PUTEA FI. Altfel, si cu asta inchei, zic sa le urmariti cu atentie pe cele actrite, in special pe Mihaela Ceaicovschi (pe care eu am vazut-o prima oara in filmul Palaria Fatala si Razbunarea tigancii, despre care am scris aici si aici). Merita!

Lasă un răspuns