Aniversarea – Teatrul National din Timisoara

Aniversarea de Jeroen van den Berg
traducerea Liliana Alexandrescu
distribuția:
ALINA ILEA
ROBERT COPOȚ
JASMINA MITRICI
ADRIAN ROȘU
scenografia ZSOLT FEHERVÁRI
muzica SEBASTIAN HAMBURGER
video design OVIDIU ZIMCEA
light design ALEXANDRU STĂNESCU
regia artistică TRAIAN SOIMU
Locatie: Teatrul National din Timisoara (Studio Utu Strugari)

 

 

 

Aniversarea  – Opinie LaTeatru.Eu

 

 

 

De multe ori am avut impresia ca cei casatoriti sunt mai antisociali decat burlacii.

De multe ori am avut impresia ca cei casatoriti sunt mai singuri decat cei … singuri.

De multe ori am avut impresia ca cei singuri observa nefericirea celor casatoriti, dar si-o doresc.

Acum, trebuie sa va zic ceva ce am tot spus de zeci ori poate sute de ori pe blogurile mele: mie-mi plac oamenii consecventi. Imi plac oamenii care nu se schimba foarte mult. Oamenii consecventi. Imi place sa vad ca un om a aplicat acum, cuvant cu cuvant, ceea ce sustinea in urma cu 10 ani. Sau 15.

Tind sa cred ca asta-i normalitatea. Tind sa cred ca majoritatea oamenilor asa sunt si ca asa-i bine sa fie. Drept urmare, atunci cand vad un om rau, un om ciudat, un om respingator, la o anumita varsta, nu conteaza exact cat, plec de la premisa ca asa a fost dintotdeauna. Nu voi crede niciodata ca varsta l-a facut asa, nu voi da niciodata vina pe cei din jur.

Psihologii ma contrazic. Ei spun ca am functiona pe praguri. Uneori, iminenta unui prag ori depasirea lui provoaca schimbari radicale in gandirea noastra. Desi popular se spune ca schimbarea prefixului este un astfel de prag, se pare ca lucrurile nu-s chiar asa. Pragul este de 18 ani, nu de 20, acesta fiind primul mare prag pe care-l treci ca om. Urmatorul ar fi la 25 de ani, urmatorul ar fi la 30 si, surprinzator, de la 30 s-ar sari direct la 45. Nu 40, ci 45. Uitati-va, de exemplu, pe diversele formulare si chestionare. Observati, va rog, varstele de acolo. Nu veti gasi nicaieri 21-30, 31-49, 41-50. Veti gasi 18-25, 26-30/32, 31/33 – 45.

Personajul principal al spectacolului Aniversarea este Elsa. Implineste fix 45 de ani. Ea isi organizeaza o festivitate, o aniversare, la care va fi prezenta doar familia. Ea, sotul si cei 2 copii. Nimeni altcineva.

Totul trebuia sa fie perfect, nimeni nu intelegea importanta evenimentului. De fapt, nimeni nu o intelegea pe ea.

Ce am observat eu la familia cu pricina? Pai, intai si intai, singuratate. Erau toti 4 la masa, dar se simteau singuri. Fiecare era singur in felul sau. Singuratate in familie.

Tatal se pare ca isi insela nevasta cu sora acesteia, Tanti Thea. De ce este important, dupa mine, acest aspect? Pai simplu: in familiile singuratice, anti-sociale, prietenii sunt inlocuiti de rude. Sotul nu are cu cine altcineva sa-si insele nevasta decat cu sora acesteia. Nimeni altcineva nu mai intra in acea casa.

Altfel o casa mare, un pranz ca la carte, o muzica ambientala frumoasa. Lipseste ceva: lipsesc prietenii.

Si, desi Elsa (interpretata foarte bine de Alina Ilea) este personajul principal, eu am fost mai atent la copii. Am simtit, de la inceput, ca ei vor fi importanti. Ei vor influenta, decisiv, deznodamantul. Ma rog, atat cat vor putea. Nu va zic daca m-am inselat sau nu in privinta influentei, insa va spun si voua sa fiti atenti. Comportamentul lor mi se pare emblematic pentru felul de a fi al acelei familii.

Aniversarea este un spectacol al Teatrului National din Timisoara, jucandu-se de peste 2 ani. Mi-as fi dorit sa fi fost mai dinamic, mai alert. Este foarte bine jucat, foarte bine regizat, chiar si asa, necomercial, cum este el. Salutari TEATRALE tuturor!

 

Leave a Reply

%d bloggers like this: