Apa la borcan – Godot Cafe-Teatru

Apa la borcan de Frank Moher
Regie colectiva
Distributie:
Cristi Constantinescu
Andreea-Roxana Neagu
Andreea Bosneag
Se joaca la Godot Cafe-Teatru

Apa la borcan – Opinie LaTeatru.eu

Vazand spectacolul Apa la Borcan, mi-am adus aminte de multele si desele discutii pe care le-am avut cu diversi amici legate de cadouri. E drept, noi discutam despre cadourile pe care le dai de ziua cuiva. Rar de tot am discutat despre cadourile pe care le dam la nunti, asta si pentru ca prefer sa evit sa merg la nunti.

Acum cateva saptamani, ca o exceptie, si-mi doresc sa ramana asa, am fost la cununia civila a unui prieten bun. Eu impreuna cu alti 2 prieteni am hotarat sa-i luam, ca amintire, o rama mai mare cu mai multe rame mici. Am pus in aceste mici rame mai multe poze cu noi 4. Dintre toate cadourile primite, la acesta tine cel mai mult. Si, credeti-ma, parea cel mai ieftin dintre toate.

Si fix asta este ideea cu cadourile: intr-un cadou poti investi bani multi, timp mult, dar poti investi si suflet. Poti face cadouri scumpe, un ceas, un telefon, o chestie utila, care ramane, dar una seaca, lipsita de suflet. Poti face, insa, cadouri ieftine care merg direct la sufletul omului. Ori al oamenilor, in cazul unei nunti ori cununii.

Desi spectacolul este despre ceva mai mult decat atat, situatia este mult mai complexa, problemele fiind cu adevarat grave, declicul, lucrul care a schimbat totul, este UN CADOU. Pe scurt, fostul prieten al miresei, neinvitat la nunta, o fura pe aceasta si o duce in padure. Pe langa discutia ampla avuta cu ea, ii da un cadou aparent neinsemnat: Apa la borcan. Nu era orice fel de apa, ci apa din raul copilariei lor. Un cadou care urma sa-i aminteasca de el, de ei 2 mai precis.

Acum, poate-s eu ciudat si pun prea mare pret pe cadouri, dar sa stiti ca mi-as duce multi prieteni la acest spectacol. Sa-i pun pe ganduri vizavi de cadourile pe care le fac: seci, lipsite de personalitate, lipsite de suflet. Aveam o amica, fosta colega de liceu, cu care din pacate nu prea am mai tinut legatura, care-mi aducea an de an seturi de barbierit: after-shave, spuma de ras, eventual si un parfum ori un deodorant. Ori, cand avea bani, ambele. Desi o apreciam si tineam la ea, vreau sa cred ca si ea la mine, nu am absolut nimic care sa-mi aduca aminte de ea. Fix din acest motiv imi plac cadourile neperisabile, alea care-ti raman si peste 30 de ani si-ti aduc aminte de un om. Poate nu ai mai pastrat legatura cu acel om, poate acel om e plecat peste mari si tari, chiar nu conteaza. Tu ai ceva, la tine-n casa, care-ti aminteste de el.

Repet: spectacolul Apa la borcan este mult mai mult decat atat. Este despre casatoria cu cine nu trebuie, despre importanta acestui moment, despre cum poate fi distrusa o casnicie care nici nu a inceput, despre relatia a doua surori, despre un tip care toata viata a alergat dupa ambele surori, sperand ca nu vor afla cele 2. Cu toate astea, mie cadoul mi-a atras atentia.

Poate tin eu prea mult la cadouri, le valorizez eu prea mult. Sper ca nu-s singurul nebun care gandeste asa 🙂

Apa la borcan este unul dintre spectacolele din care ai ce invata. Un spectacol pe care-l recomand indiferent de statutul marital. Ori de cadourile pe care obisnuieste persoana-n cauza sa le faca.

Apa la borcan se joaca la Godot Cafe-Teatru si va invit cu drag sa-l vedeti. Va convingeti singuri cat de bine jucat este si veti afla cum se termina totul. Eu va zic ca are happy-end, dar fac pariu ca nu toti veti fi de aceeasi parere cu mine 🙂