Aproape rude
Adaptare dupa textul „Totul e relativ” al autorului Alan Ayckbourn
Regie: Raluca Ghervan
Distributie:
Greg: Alexandru Prica
Ginny: Doina Teodoru
Philip: Andreas Petrescu
Sheila: Costina Cheyrouze
Spectacol vazut la Restaurant Elisabeta
Aproape rude – Restaurant Elisabeta
Dupa cum stiti, pentru mine fiecare spectacol de teatru vazut este o experienta. Aici, pe acest blog, vorbesc despre EXPERIENTELE mele teatrale pe care le-am trait. Experienta din seara aceasta a fost diferita, mai interesanta decat in multe alte situatii.
Asadar, asta seara am stat la masa alaturi de un cuplu de varstnici. Un cuplu foarte simpatic, care a savurat aceasta comedie. E drept, auzul lui era mai slab decat auzul ei, asa ca in multe randuri ea ii repeta replicile pe care acesta nu le auzise. Dar in afara de acest aspect, ei s-au comportat fix ca 2 adolescenti: s-au tinut fie de mana, fie el a tinut-o pe ea in brate (cu o mana in jurul ei). Uneori trageam cu ochiul la ce faceau ei, mi se parea tare simpatici.
Eh, pe langa faptul ca au fost simpatici, mi s-au parut si rezumatul perfect al povestii spectacolului Aproape rude.
In acest spectacol, avem din nou ceea ce cantareata Delia numeste “geometrie in iubire”. Avem un cuplu de tineri, Greg si Ginny, care urmeaza sa se casatoreasca. Ea insa are un amant, pe mult mai varstnicul Philip. Care amant este om insurat, la casa lui.
Elementul declansator al intregii nebunii este gasirea unei perechi de papuci: Greg gaseste aceasta pereche sub patul lui Ginny, sub patul lor, iar aceasta, in disperare de cauza, il minte ca ar fi papucii tatalui ei. Pentru ca vrea neaparat sa-i cunoasca parintii, Greg pleaca pe urmele logodnicei sale si ajunge in casa “parintilor” ei, adica in casa in care locuiesc amantul Philip alaturi de sotia sa, Sheila. Ce rezulta din toata aceasta nebunie ramane sa descoperiti singuri.
Nu vreau sa insist asupra cuplului de varstnici care au stat langa mine, veti intelege mai bine paralela daca veti merge sa vedeti spectacolul Aproape rude.
Nu vreau sa va dezvalui nici finalul, asa ca trec direct la actori, la interpretarile lor. Si incep prin a spune ca din 4 actori, doar unul imi era foarte cunoscut: Andreas Petrescu. Pe Alexandru Prica l-am mai vazut doar intr-un singur spectacol, Puricele in ureche, in timp ce pe ceilalti 2 nu i-am mai vazut pe scena.
Nu pot spune ca vreunul a dezamagit, asa ca spun doar cine a iesit in evidenta: Costina Cheyrouze, in rolul sotiei inselate. O prezenta distinsa, un personaj foarte cerebral, care intelege repede si care actioneaza in consecinta. Un personaj pe care il compatimesti, pe care il intelegi, pe care la final il aplauzi din tot sufletul.
Andreas Petrescu joaca in nota lui, nu dezamageste, nu greseste nimic, dar nici nu da pe spate. De fiecare data imi vine sa spun ca este mai bun in spatele scenei, ca textier. Este un textier MULT mai bun decat este ca actor.
Despre ceilalti 2 nu spun nimic, si-au interpretat decent rolurile, n-au iesit cu nimic in evidenta.
Insa ceva tot mi-a sarit in ochi: o sala a RESTAURANTULUI Elisabeta arhiplina, in conditiile in care IN ACELASI TIMP, de la ACEEASI ORA, se desfasura un alt spectacol in aceeasi cladire, la TEATRUL Elisabeta. Personal, nu am vazut niciodata sala Restaurantului Elisabeta atat de plina. M-am bucurat sa o vad astfel, cu siguranta si actorii s-au bucurat sa joace in fata unei asistente atat de numeroase.
Nu mai spun nimic despre spectacolul Aproape rude, doar va invit pe voi sa-l descoperiti singuri. Tot singuri veti descoperi metafora (ori metaforele) din spatele papucilor pe care ii vedeti inclusiv pe afis. Niste papuci foarte sugestivi, foarte potriviti in peisaj.