Arta comediantului
Realizatori:
Regie si reelaborare text: Michele Modesto Casarin
Traducere text: Massimiliano Nugnes
Masti: Stefano Perocco di Meduna
Scenografie: Maria Alexandra Ivan
Asistent scenografie: Radu Gheorghitoiu
Foto afis: Catalina CM
Afis: Bianca Sauciuc
Sponsor: OTET Light & Fire
Un spectacol organizat de Syarela Arts
Distributie:
Massimiliano Nugnes – Leone Tagliaferro: Zane, Arlecchino, Scapino
Cristina Albisoru – Margherita Cecchini: Colombina, Zerbinetta, Cortigiana, Rosaura, Dorotea
Robert Poiana – Girolamo Soldini: Francatrippa, Capitano, Pantalone,
Aurelian Culea – Moro Bertinazzi: Zuane, Brighella, Silvio, Balsamus
Spectacol vazut pe data de 2 mai 2023 la Trattoria 20
Arta comediantului – Opinie LaTeatru.EU
Trattoria 20 este un loc unde merg de ani buni sa mananc si sa beau. Este un local ieftin din Regie, unde am o mancare preferata cu care il asociez: tigaie picanta. Ca desert au doar clatite si papanasi, dar ultimii sunt indeajuns de buni inca sa imi doresc sa mananc si asa ceva. Berea e normala, nimic special, un Ursus la sticla sau la draft, asa cum gasesti in multe alte locuri.
Atmosfera este, insa, cea speciala: una studenteasca. Nu inseamna ca sunt doar studenti acolo, insa atmosfera ramane una studenteasca, tinereasca. Sunt cateva cladiri de birouri prin zona, clientii vin si de acolo, insa chiar si asa, atmosfera a ramas cumva aceeasi.
Trattoria 20 a trebuit, insa, sa treaca peste un mare hop: pandemia. Ca de altfel si intreaga regie. In 2019 atmosfera zonei era alta, era mai efeverscenta, mai dinamica. Acum toata regia pare goala, pare ca inca isi asteapta clientii, studentii.
Ca sa compenseze absenta clientilor de la mese, la Trattoria 20, ca de altfel si prin alte parti, dai de curierii de mancare care asteapta cuminti comenzile. Asiatici sau nu, desi acestia au devenit majoritari, curierii culinari imi dau un sentiment de siguranta: chiar daca localul e gol, stiu ca are totusi rulaj.
Ca sa dau un alt exemplu, un local celebru al Regiei, P21, nu a rezistat pandemiei si a dat faliment. S-a inchis. Eu am destule amintiri de acolo, asa ca vestea m-a intristat la modul sincer.
Da, am scris atat de multe pe un blog de teatru fara sa ma refer deloc la spectacolul in sine. Nu e nicio greseala, este ceva intentionat, asumat, caci din punctul meu de vedere spectacolul Arta comediantului s-a potrivit perfect in peisaj acolo. S-a potrivit, credeti-ma, din TOATE punctele de vedere.
Este un spectacol parca studentesc, insa nu pentru ca ar fi jucat de catre studenti, ci pentru ca trateaza publicul drept niste studenti de anul 1 de la teatrologie, care au venit sa invete cum sta treaba cu “Commedia dell’arte”. Pentru ca vorbim despre studenti de anul 1, tineri, plini de voie-buna si in acelasi timp lipsiti de rabdare, spectacolul este scurt si intens, dar in acelasi timp amuzant si plin de replici memorabile. Dac-as mai avea memoria de la 20 de ani, probabil v-as fi putut enumera cel putin 20 de replici pe care ar fi trebuit sa le cititi de mai multe ori pentru a le intelege complet: prima oara razi de umorul lor, a doua oara te gandesti pe cine ironizeaza si abia a treia oara te gandesti cu adevarat la ce se refera cu adevarat. Nu va dau un exemplu anume, va sfatuiesc doar sa fiti foarte atenti la replici, la modul general, si sa nu le luati doar ca pe niste glume. Puteti rade zgomotos la ele, rasul e sanatos, nu a omorat pe nimeni, face bine tuturor oamenilor indiferent de varsta, sex, orientare sexuala ori religie, insa ele sunt mai mult decat atat.
Si pentru ca tot vorbeam de sex, trebuie sa stiti ca aceasta Commedia dell’arte a fost prima forma de teatru care a permis femeilor sa joace pe scena. Eu stiam deja acest lucru, drept urmare din start mi-am atintit ochii asupra singurei actrite de pe scena, Cristina Albisoru. Nu o cunosteam, probabil nu am mai vazut-o jucand (dar nu bag mana-n foc in aceasta privinta!), drept urmare nu aveam asteptari intr-un sens sau intr-altul. Rolul ei a fost excelent interpretat, in ton cu celelalte interpretari, drept urmare nu pot spune ca a iesit in evidenta cu ceva. Trebuie sa o mai urmaresc si in alte spectacole pentru a ma edifica asupra ei, prima impresie a fost una buna. Este o actrita frumoasa, cu carisma, pe care trebuie s-o vad intr-un rol principal.
Pe Robert Poiana si pe Massimiliano Nugnes ii stiam deja, ii mai vazusem in spectacole de Commedia dell’arte, drept urmare interpretarile lor au fost exact cum ma asteptam sa fie. Foarte bune, foarte naturale (desi in Commedia dell’arte naturaletea este extrem de … relativa).
In final, trebuie sa ma intorc un pic la inceputul articolului. Recititi partea legata de mancarurile mele preferate: ceva iute si gustos, urmat de ceva dulce. Cam asa a fost si spectacolul per total. Deci, ca sa repet ce am mai zis, locatia a fost gazda perfecta pentru Arta comediantului.
Apropo, Commedia dell’arte a aparut IN ITALIA prin secolul XVI, 1500 si ceva, si s-a extins in intreaga Europa. In celelalte tari mai era cunoscuta si sub numele de … Comedia Italiana. Drept urmare, o “comedia italiana” jucata intr-o locatie care se cheama TRATTORIA nu poate fi decat o potrivire perfecta.
Poate daca ma apuc sa caut istoria preparatului culinar numit papanasi s-ar putea sa-i gasesc ceva origini italienesti, cine stie … Daca nu, originile italienesti sunt doar in bancul “Cum se cheama nasii Papei? PapaNasi!”. Desi, daca nu stiati, fiecare banc are un sambure mai mic sau mai mare de adevar.
Mergeti sa vedeti Arta comediantului, indiferent unde se va juca ea. Eu am vazut-o la Trattoria 20, loc pe care-l recomand oricum, dar care devine de neratat daca se si joaca teatru acolo. Sa nu ziceti ca nu v-am anuntat.