Aventuri in pijamale
dupa comedia de succes „Pijamale” (Mawby Green & Ed Feilbert), la randul ei inspirata din farsa franceza „Moumou” de Jean de Letraz
Regie: Maria Grosu Grundova Regie Colectiva
Distributie:
Corneliu Ionescu – Georges Chauvinet
Anca Fica – Yvonne Chauvinet
Ioana Paduraru – Babette Latouche
Mihai Cristian Godri – Jaque Latouche
Gabriel Paduraru – Leonard Joliejolie
Corina Akdogan – Dna Inspector Legrand
Raisa Vilsanescu – Claudine Amour
Vazut in cadrul Festivalului Independent La Mustata Editia I (sectiunea independent)
Aventuri in pijamale – Opinie LaTeatru.EU
Aventuri in pijamale a fost al doilea spectacol vazut (jurizat) in cadrul Festivalului Independent La Mustata Editia I. O alegere buna, din cand in cand atat publicul, cat si juriul trebuie sa si destinda.
Spectacolul este o comedie bulevardiera frantuzeasca, spumoasa, care a mai fost montata la noi chiar la Teatrul de Comedie, gazda festivalului (titlul era Pijamale, iar Mihai Bendeac era cap de afis). Este un spectacol cunoscut si din alt motiv: a fost difuzat si la Antena 1, asa ca este cunoscut nu doar in Bucuresti.
Pe scurt, in cazul in care nu stiti textul: un afacerist are o amanta, cu care voia sa-si petreaca weekendul. Doar ca sotia acestuia preia initiativa si o invita pe amanta, aparent o prietena de-a sotului, la ei acasa. Aceasta urmeaza sa vina impreuna cu sotul ei, doar ca afaceristul nu o stie pe ea casatorita. Atunci cand sotul nu exista trebuie inventat. Sau exista? Si daca totusi a fost inventat desi exista deja?
In mod previzibil, ajung cu totii sub acelasi acoperis. Cine ajunge cu exactitate acolo, ce treaba are politia in toata aceasta poveste si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.
Acum ar trebui sa va vorbesc despre interpretari, caci asta am avut de jurizat, nu-i asa? Din punctul nostru de vedere, al tuturor juratilor, cea mai buna interpretare o are Gabriel Paduraru, in rolul unui gay (bisexual de fapt) care se descopera si se redescopera pe tot parcursul spectacolului. Evident ca rolul sau este comic, parodic, si la fel de evident este ca isi duce parodia la extrem. Insa din punctul meu de vedere, intr-o astfel de comedie orice exagerare este bine-venita. Este perfect potrivita in peisaj.
Personal, mi-a mai placut si inspectoarea Legrand (interpretata foarte bine de Corina Akdogan). Aici singura parere de rau este legata de timpul aparitiei: prea scurt. Imi doresc s-o vad pe Corina si in alte spectacole (la fel si pe Gabriel Paduraru), a reusit sa-mi starneasca curiozitatea.
Acum, stiu ca exista un public foarte elitist care nu gusta astfel de comedii. Eu sunt cumva intre: nu as putea vedea non-stop asa ceva, nu m-as putea duce DOAR la asa ceva, insa din cand in cand simt nevoia sa vad si asa ceva. Guilty pleasure, cum ar zice americanii.
Astfel de spectacole au insa o mare calitate: au priza la public, aduc spectatorii in salile de teatru. Daca nu ma credeti, intrebati Teatrul Elisabeta cum joaca aproape tot timpul cu casa inchisa.
Eu am vazut acest spectacol in cadrul Festivalului Independent La Mustata Editia I, cu ochi de critic. As vrea insa sa-l revad si intr-o reprezentatie normala. As vrea sa-l vad alaturi de publicul obisnuit al acestui spectacol, intr-o sala plina, care rade in hohote. Senzatia este alta.
O ultima remarca este legata de regie: Maria Grosu Grundová este actrita la baza. Nu stiu sa mai fi regizat un alt spectacol. Asa ca regia acestui spectacol, Aventuri in pijamale, trebuie vazuta fix asa: o incercare a unui actor de a se afla si de partea cealalta a baricadei. Ca o prima incercare eu as da o bila alba. Evident, nu este o regie perfecta, dar cui i-a iesit ceva perfect din prima? Nu stiu daca vor mai exista incercari, insa eu o apreciez atat ca actrita, cat si pentru curajul de a incerca si altceva.
Din pacate, pe foile primite de la organizatori a figurat o informatie gresita. Regia nu este semnata de Maria Grosu Grundová, ci este vorba de o regie colectiva. Unii dintre actori (care-s toti semi-profesionisti, niciunul inteleg ca n-are facultate de actorie) au fost cursantii ei, insa ea nu are nicio implicare efectiva in acest spectacol. Drept urmare, ceea ce am vazut pe scena este explicabil: regia colectiva este de obicei una simpla, curata, fara artificii. Nu ea, regia, trebuie sa iasa in evidenta, ci interpretarile actoricesti. Felicitari oricum pentru spectacol. Acum mi se pare cu atat mai laudabil, o reusita cu atat mai mare. Si imi cer scuze pentru lipsa mea de informare (nu am avut de dat premii pentru regie, ci pentru spectacol, asa ca informatia nu ne-ar fi influentat in niciun fel deciziile).
Nu stiu unde se poate vedea Aventuri in pijamale, vazusem o reprezentatie pe la Teatru Infinit. Insa oriunde s-ar juca, va sfatuiesc sa mergeti sa-l vedeti. Cu siguranta veti rade in hohote alaturi de ceilalti spectatori.