Avioane de hartie – Tranzit Feszt 2018

Avioane de hartie
Teatrul de Nord Satu Mare, Sectia Romana
Trupa de elevi voluntari
Autor: Elise Wilk
Regia: Carmen Fratila
Scenografia: Cristian Gatina
Distributia:
Lena – Andy Varga
Miki – Darius Popa
Bobo – Darius Vilcu
Alex – Narcis Blideran
Laura – Cynthia Faur
Andra – Jennifer Cristina Mesaros

Avioane de hartie – Opinie LaTeatru.EU

 

Am vazut mai multe montari ale acestei piese. Una la Timisoara, a teatrului national de acolo. Aceasta a fost prima. Cea mai relevanta pentru mine, pentru ca a fost vorba de primul impact cu textul.

Subiectul, pentru cine nu stie, este bullyingul, hartuirea la care sunt supusi anumiti elevi zi de zi. In acest caz avem un elev poreclit Donald Duck, un outsider, un tip venit din alta parte, un ciudat care desi nu facea rau nimanui, este nevoit sa indure zi de zi glume si violenta verbala, care se transforma deseori si in violenta fizica. Partea interesanta, deloc surprinzatoare, este ca probleme la fel de mari  daca nu mai mari, aveau si agresorii. Ei cumva se descarcau pe cel mai slab, mai vulnerabil. Nu va zic cum se termina totul, asta ramane voi sa descoperiti.

Pana sa va spun despre spectacol, trebuie sa va marturisesc ceva: mi-au placut intotdeauna spectacolele cu studenti ori liceeni. Ei au o alta energie, un entuziasm pe care unii si-l pierd pe parcurs. Mai sunt spectacolele companiilor teatrale, speciale in felul lor. Acolo vezi persoane de la 15 la 50 de ani, avand toate entuziasmul unui pustan de liceu. Fascinante psihologic intai si intai.

Revenind la cele cu liceeni, cum a fost cazul in aceasta seara, trebuie sa va spun un lucru fundamental dupa mine: trebuie alese foarte bine piesele pe care sa le pui in scena cu copiii. Oricat de provocator ar fi pentru tine ca regizor, nu va liceenii jucand nici Romeo si Julieta si nici macar O scrisoare pierduta. Acolo sunt roluri unde oricat machiaj ai pune, tot se simte. Nu vad vreun elev de liceu interpretandu-l cum se cuvine pe Parintele Lorenzo. Si nu e deloc vina lui.

Exista, insa, piese de teatru gandite parca pentru a fi interpretate de liceeni. Cand zici ca o piesa este pentru liceeni, te referi la public sau la actorii care ar trebui sa-i dea viata? Nu sunt dramaturg, nu stiu cum gandesc ei, daca se gandesc vreodata, atunci cand scriu o piesa, cam cine ar trebui sa interpreteze personajele, dar chiar as fi curios sa pun o astfel de intrebare unui astfel de dramaturg. Eventual tinerei Elise Wilk, autoarea piesei Avioane de hartie.

Caci, sincer va spun, mi se pare a fi facuta special pentru a fi jucata de tineri, liceeni sau studenti proaspat absolventi. Oricat de bun ar fi machiajul, oricat de tanara ar putea arata o tipa si oricat de plin de conventii ar fi teatrul, tot nu mi se pare ca aceasta piesa ar trebui pusa-n scena cu actori de peste 30 de ani.

Iar trupa de elevi voluntari a Teatrului de Nord din Satu Mare s-a descurcat excelent. Pana acum, este montarea mea preferata. Simplificata, caci dureaza doar o ora, dar intensa, montarea vine manusa atat pentru actori, cat si pentru publicul potential. Caci, am uitat sa va spun, problema cu spectacolele cu tineri absolventi ori cu liceeni poate aparea la public: un public neprofesionist, neobisnuit cu teatrul, care isi pierde deseori rabdarea si care se poate dovedi deosevit de obositor. Sa nu mai zic de remarcile legate de interpretarea actorului tinta, caci mama actorului X vine sa-l vada strict pe acesta, nu si pe colegii sai.

Vorbeam la modul general, caci nu a fost deloc cazul in cazul acestei trupe. Motivul este simplu: spectacolul nu are caracter unic, ci este introdus in stagiunea curenta a Teatrului de Nord. Ceea ce inseamna ca si ei, actorii, sunt deja obisnuiti cu scena, spectacolul este mai legat, se simt intre ei, dar si publicul este mai bun. Mai obisnuit cu teatrul. As zice chiar ca a fost un public mai bun decat la alte spectacole: mai tanar, mai entuziast (imi pare rau ca nu am filmat aplauzele, furtunoase, sincere, pline de entuziasm), dar foarte cuminte. Deloc galagios. Ceea ce nu prea intalnesc la spectacolele de absolvire a Unatc-ului bucurestean.

Nu vreau sa fac o nominalizare anume, cu totii au jucat exceptional, cu totii au parut excelent alesi pentru acel rol, vreau doar sa subliniez un lucru: pe toti i-am vazut in sala pe parcursul intregului festival. A fi interesat de teatru inseamna nu doar sa joci, sa iti inveti textul, ci inseamna si sa urmaresti teatru. Sa inveti de la altii. Sa furi meserie  furatul nefiind in acest caz fapta penala, Dimpotriva, este chiar recomandat si incurajat.

In plus, mi se pare mult mai eficient ca mesajul piesei Avioane de hartie, un mesaj de toleranta, un mesaj impotriva bullyingului, a hartuirii de orice fel, sa fie transmis de liceeni. Sunt mult mai credibili decat niste adulti de 30 de ani deghizati in tineri. Caci, in fond, teatrul are si scopul de a educa, de a schimba mentalitati.

Mergeti sa vedeti Avioane de Hartie de la Teatrul de Nord din Satu Mare. Mergeti, de fapt, sa vedeti orice montare a acestei supebe piese. Cu cat sunt mai tineri cei de pe scena, cu atat sansele sa fie un spectacol bun sunt mai mari. Daca veti vedea mai multe montari (ori daca deja s-a intamplat asta), imi veti da dreptate.

Un comentariu la „Avioane de hartie – Tranzit Feszt 2018

Lasă un răspuns