Bad Talks de Radu Iacoban – UnTeatru – UnderCloud 2019

Bad Talks de Radu Iacoban
Cu: Radu Iacoban
Scenografia: Tudor Prodan
Muzica: Aida Šošić
Multumiri: Dan Samoila
Se joaca la UnTeatru; se va juca si in UnderCloud 2019 (la MTR)

Bad Talks – Opinie LaTeatru.EU

Deseori, in cazul unei tragedii, am auzit vorbindu-se despre CEILALTI. Cand dispare ori moare un copil, foarte multi se gandesc la “ce-o fi in sufletul bietilor parinti?”. Cand X este arestat, poate pe buna dreptate, poate nu, multi se intreaba ce-or face prietenii si apropiatii? Cum s-or descurca fara el? Ce soc trebuie sa fie pe ei?

Totodata, mi-am amintit de chestiile pe care mi le-au tot spus unii si altii in copilarie: gandeste-te si la ai tai, la cei apropiati, ulterior si la prieteni. Atunci cand (nu) invatam ori atunci cand faceam chestii interzise. Caci educatia, in cazul generatiei mele, functiona si astfel: nu te gandeai doar la pedeapsa pe care o vei indura tu, ci si la ce vor indura ai tai.

Mai tarziu, cand am ajuns la facultate si am studiat, chiar daca destul de vag, sinuciderea, am intalnit o abordare pot spune dubioasa: in unele cazuri, sinucigasul este egoist, negandindu-se la cei din jur. Caci da, el, sinucigasul, isi pune latul de gat (ori habar n-am ce alta metoda alege) fara sa se gandeasca la suferinta celor din jurul sau. Fara sa se gandeasca la ce lasa in urma.

In spectacolul Bad Talks, de la UnTeatru, pe care il puteti vedea si maine (duminica), 25 august, ora 22, la Sala mare a MTR, este vorba de uciderea premierului tarii. Moartea acestuia este privinta din perspectiva mai multor oameni. Bineinteles, si a criminalului, dar fix asta e interesant si relevant: o nebunie, un act reprobabil al unuia are efecte asupra multor oameni. Poate avea efecte dintre cele mai grave asupra intregii tari.

Dupa cum v-am zis deseori, eu sunt atent mai mult la poveste decat la alegerile strict teatrale, regizorale. Da, in Bad Talks alegerea lui Radu Iacoban de a interpreta singur toate personajele, de a le proiecta pe panou dupa interpretare (da, fix asa: un personaj isi termina rolul, apoi apare acolo pe panou, sa le reaminteasca spectatorilor ca a fost si el pe acolo), este una extrem de interesanta, creativa. Eu m-am intrebat dupa spectacol cum ar fi fost daca in loc de 1 singur actor ar fi fost 8, ca in loc sa-ti ramana imaginea lui pe un panou sa fie el, actorul, undeva in spate? Ma intrebam daca nu cumva ar fi fost mai de efect sa vezi oameni si nu imagini.

Radu Iacoban iese dintr-un rol si intra intr-altul in fata spectatorilor, schimbandu-si o haina ori adaugand alta. Personajele, interpretate fiind de acelasi actor, tind sa par asemanatoare: o persoana, in functie de context, de noroc ar zice unii, poate ajunge in oricare dintre roluri.

Fiind, repet, mai atent la text, la poveste, decat la interpretare, pot spune ca am trait cu impresia, pe toata durata spectacolului, ca textul este de provenienta nordica. Poate si pentru ca citesc (prea?) multa literatura nordica, poate si pentru ca ultimul spectacol vazut la UnTeatru a fost FRIG, o poveste nordica extrem de intensa, care iti face #PieleaDeGaina din multe motive, dar si pentru ca am auzit (ori mi s-a parut ca aud) Oslo de vreo 2 ori. Nu am simtit ca actiunea s-ar petrece la Bucuresti, desi cateva lucruri se refera, macar vag, la Romania. Inclusiv apartenenta la UE, unde cazul Norvegiei este unul special: nu este membra UE, dar este membra a spatiului Shengen. Vedeti exact in spectacol care este legatura cu UE.

Mergeti sa vedeti Bad Talks, cu siguranta nu veti regreta, cu siguranta o sa va puna pe ganduri, cu siguranta il veti aprecia de 8 ori mai mult o faceati pana acum pe Radu Iacoban. V-as mai da multe alte motive, dar mi-e teama ca acest articol sa nu devina plin de “bad talks”. Sau, ma rog, de vorbe inutile 🙂