Baiatul cu sosete roz de Alexandru Gorghe
Distributia:
Dodi / Mama Larisei / Doamna Reporter – Aida Avieritei
Eliza / Larisa / Spectatorul nu prea convins – Loredana Cosovanu
Mama Elizei / Parintele îngrijorat / Doamna Ralea – Oana Predescu
Domnul psiholog / Directorul Uzinei de sosete – Mircea Alexandru Baluta
Muncitorul Ralea – Mihai Mitrea
Baiatul cu sosete roz – Alex Popa
Regia: Ciocirlan
Scenografia: Clara Pop
Miscare scenica: Mariana Gavriciuc
Light Design: Daniel Buglea
Muzica originala: Adrian Piciorea
Graphic design: Karla Broșteanu
Asistenta regie: Elena Coman
Vazut la Sala Studio a Teatrului Excelsior, in cadrul Excelsior Teen Fest 2019
Baiatul cu sosete roz – Opinie LaTeatru.EU
Deseori, in cazul spectacolelor din festivaluri, chiar si atunci cand vorbim despre festivalurile bucurestene, am obiceiul sa ma duc in orb la spectacole. Despre Baiatul cu sosete roz auzisem de bine, dar fix in ziua in care am mers sa vad uitasem efectiv ce urmeaza sa vad. Asadar, atunci cand am plecat din casa joi seara, uitasem aproape complet ce urmeaza sa vad. Stiam ca vor urma 2 spectacole din cadrul Excelsior Teen Fest 2019, dar uitasem cu desavarsire ce anume.
Drept urmare, atunci cand am pus in picioare o pereche de sosete roz nu m-am gandit nicicum la spectacol. Nu a fost o chestie intentionata. E drept, am cateva astfel de perechi in garderoba. Nu, nu una singura. Drept urmare nu este chiar iesit din comun sa am sosete roz in picioare.
Cand am ajuns la teatru si am vazut ce scrie pe bilet, m-am uitat in picioarele mele si am inceput sa rad. Apoi am anuntat pe Facebook frumoasa coincidenta, insa cam aici s-a oprit rasul meu. Caci acele sosete roz pe care le aveam in picioare au avut un efect tare dubios pe parcursul spectacolului.
Practic, spectacolul a reusit o performanta aproape rara: sa ma transpuna intru totul in poveste. Ma uitam la spectacol si in momentele de mini-pauza, atunci cand se modifica decorul pentru o scena noua, ma uitam la picioarele mele si ma cutremuram.
Caci pe tot parcursul spectacolului m-am gandit ca Baiatul cu sosete roz as fi putut fi eu. As fi putut fi eu daca ma nasteam mai tarziu (in cateva momente esentiale din viata mea am constientizat, in mod dubios, ca m-am nascut exact cand trebuia sa ma nasc; ca fac parte din cea mai misto generatie, ca m-am nascut in cea mai misto zodie si pe cea mai misto data). As fi putut fi eu daca nebunia hainelor colorate m-ar fi cuprins MULT mai devreme.
Deseori am regretat acest lucru. Deseori ma uit la pozele vechi, din liceu si chiar din facultate, din prima facultate, si cumva mi-e rusine cu mine. Atat de plictisitor ma imbracam? Chiar atat de conformist eram?
Pe de alta parte, foarte des m-am intrebat daca, in special in liceu, as fi putut face fata reactiilor. In facultate probabil ca da. In liceu probabil ca nu. Ori dimpotriva: reactiile negative m-ar fi intarit. M-ar fi ambitionat.
Spectacolul Baiatul cu sosete roz a reusit sa ma puna pe ganduri mai mult decat 90% dintre spectacolele de teatru. Obiectiv vorbind, este simplist, are cateva idei, altfel corecte, puse in mod creativ in aplicare. Insa nimic cu adevarat spectaculos. Nimic care sa te dea pe spate.
Pe altii. Pe mine, insa, m-a atins. M-a lovit fix in sosetele mele roz.
Sunt curios de cum ar reactiona mai multi prieteni de-ai mei (pe care voi incerca sa-i trimit sa-l vada, desi sunt aproape convins ca 90% dintre ei nu vor merge din simplul motiv ca ei nu merg la teatru), sunt curios cum reactioneaza tanara generatie si sunt curios cum ar fi comentat acest spectacol de catre specialisti in pedagogie, psihologie ori sociologie. Baiatul cu sosete roz poate fi o baza excelenta de plecare pentru discutii extrem de interesante.
Nu ce sa-i reprosez, nici ca regie, nici ca interpretare. El isi propune niste obiective pe care le atinge, simplitatea lui este datorata publicului caruia i se adreseaza, iar durata scurta il face cu atat mai accesibil. Nimic cu adevarat gresit, chiar daca ideea aceasta putea fi pusa mult mai bine in aplicare.
Mergeti sa vedeti Baiatul cu sosete roz; mergeti sa vedeti de ce purta el sosete roz si ce uragan de reactii genereaza un gest banal. In fond, din punctul meu de vedere si sper ca al multora, alegerea unei perechi de sosete este o alegere banala, strict personala, care nu ar trebui sa te defineasca nicicum. Sau ar trebui?