Balul Cimitirului – Teatrul dramaturgilor romani – Festivalul Dramaturgiei romanesti contemporane

Balul Cimitirului dupa George Astalos
Regia: Alexander Hausvater
Distributia:
Gavril Patru
Alexandra Stroe
Eduard Carlan
Carmen Ionescu
Ana Nicolae
Ioana Repciuc
Madalin Mandin
Mihai Muntenita/Nicolae Dumitru
Ilustratia muzicala: Cari Tibor
Scenografia: Ștefan Caragiu
Adaptarea cantecelor: Horia Garbea

Balul Cimitirului – Opinie LaTeatru.EU

 

Poezia pe care am studiat-o eu in liceu as putea-o caracteriza drept plictisitoare. Oricat de genial ar fi fost Eminescu, este plictisitor sa-l studiezi. Nu zic inutil, nu zc ca ar trebui scos. Ba dimpotriva, la mintea pe care o am la 31 de ani zic ca-i foarte util sa-l ai in programa.

Pe langa Eminescu, au mai fost niste autori, care de care mai prafuiti si mai inutili. Ma rog, n-am fost fan al poeziei, nici acum nu sunt, dar nu pot spune decat ca ma plictiseam. Sa nu mai zic de comentariile ce trebuiau invatate pe de rost. Luceafarul poeziei romanesti, poetul nepereche si alte caracterizari pe care nici macar nu mai tin minte cine le-a spus. As putea cauta, dar nu ar fi deloc util.

SINGURUL, dar SINGURUL poet studiat in liceu care era CU ADEVARAT DIFERIT era Bacovia. Desi, recunosc, poezia lui nu era printre preferatele mele, dar e clar ca orice s-ar fi spus despre Bacovia, plictisitor nu era. Si nici poezia lui.

Acum, de cand ma duc la teatru, si se fac cativa ani buni, m-am tot gandit cum ar fi sa il faca cineva personaj pe Bacovia. Nu stiu daca s-ar putea sa fie pusa in scena poezia lui, una sau mai multe, dar ceva asemanator imi doream. De fapt, eu imi imaginasem ca cineva ar putea face un spectacol de teatru cu un personaj bacovian, unul morbid, un emo genial, ca sa zic asa. Caci da, asa mi l-am imaginat dintotdeauna pe Bacovia.

Eh, un astfel de spectacol s-a facut, se numeste Balul cimitirului si, deloc surprinzator pentru mine, este o comedie neagra in toata regula. Caci am uitat sa va spun: eu ma distram maxim citind poeziile lui Bacovia. Mi se par amuzante, nu pot lua in serios Sicriile de plumb oricat m-as stradui. Ceea ce nu inseamna ca poezia aia a fost scrisa cu scopul de a-l face pe cititor sa rada. Nicidecum.

Comparatia spectacolului acesta cu opera lui Bacovia nu este intamplatoare. Auzim versuri de Bacovia chiar la inceputul spectacolului, deci ni se sugereaza, inca de la inceput, unde ne aflam.

Acum, ideea mi se pare usor cinematografica. Desi in cu totul alt registru, mie mi-a amintit de seria Night at the museum (cu o prima parte buna, o a doua mediocra si o a treia dezastru absolut). Aici nu era muzeu, ci cimitir, iar exponatele isi incepeau activitatea, balul, dupa inchiderea cimitirului pentru public. Exact ca-n filmul cu muzeul.

Ce faceau ele si care era scopul acestui bal ramane sa descoperiti singuri. Eu vreau sa subliniez alte 3 aspecte fundamentale, aspecte care au completat EXPERIENTA mea personala traita vizionand acest spectacol:

1. Este interesant modul in care esti intampinat la intrarea si la iesirea din sala. Nu va zic nimic, doar ca EXPERIENTA incepe de acolo, inca dinainte de a intra in sala. Ceea ce e un lucru laudabil.

2. Sunt foarte multe glume morbide, la care multi evita sa rada. Considera moartea un subiect tabu. Fara sa fi studiat atent fenomenul, intuitia mea imi spune ca la aceste glume rad mai degraba tinerii, cei in varsta, mai apropiati, in teorie, de momentul in cauza, vor rade mai putin spre deloc. In sala, insa, am avut surpriza sa constat ca existau persoane in varsta care radeau cu gura pana la urechi. Care savurau fiecare moment din spectacol. Niste batrani descuiati, cu simtul umorului. Deci da, se poate. Cinste lor.

3. Exista atatea spectacole de teatru jucate in spatii neconventionale. Am vazut teatru in strada, teatru in carciuma (ca termen generic, deloc peiorativ). Eh, vazand acest spectacol imi doresc sa vad primul spectacol de teatru in cimitir.
Vorbesc serios. S-ar potrivi perfect in peisaj la Bellu, pe Aleea Scriitorilor. Eventual intr-o Noapte a Muzeelor, caci de cativa ani in acea seara poti vizita inclusiv cimitirul. Pana acum mi se parea absurd, o hipstareala inutila. Dupa ce am vazut Balul Cimitirului, pot spune ca ar putea fi o idee foarte buna.

Mergeti sa vedeti Balul Cimitirului. Nu veti regreta si, contrar asteptarilor, va veti intoarce vii de acolo. Si cu chef de glume morbide. Ma rog, asa m-am intors eu, poate voi sunteti setati diferit 🙂 Salutari MACABRE tuturor!

Leave a Reply