Barajul – Arcub

BARAJUL de Conor McPherson, traducerea Andreea Vulpe
Cu: Marian Ralea, Alexandru Voicu, Gabi Costin, Romeo Pop, Simona Pop
Regia: Andreea Vulpe
Scenografia: Daniel Titza
Producator: ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București; vazut la Arcub – Hanul Gabroveni (Lipscani)

Barajul – Opinie LaTeatru.EU

Cred ca v-am mai vorbit candva despre povestitori. Sunt o specie aparte de oameni. Exista oameni care traiesc experiente normale, banale, ca noi toti, insa care reusesc sa le povesteasca atat de placut incat i-ai asculta ore-n sir. Sunt oameni care retraiesc experientele proprii de fiecare data cand le povestesc. Si le savureaza. Si se bucura de ele. E drept, povestitorii astia au si ei marile lor defecte. Unul dintre ele este ca nu pot ascunde (mult timp) un lucru. Simt nevoia sa-l povesteasca. TREBUIE sa-l povesteasca.

Stereotipic, povestitorii sunt oameni in varsta. Un varstnic este un bun povestitor pentru ca are ce povesti, a trait multe, dar si pentru ca are o voce de bunic. Stiti, bunicul ori bunica sunt cei care povestesc, niciodata matusa, niciodata parintii, niciodata fratii ori verisorii.

Acum, legat de povestitori, mai trebuie precizat un lucru: un povestitor bun este cel care stie sa aleaga povestile si stilul de povestire in functie de public. Unele povesti trebuie stiute doar de cei mai buni 3 prieteni, alte povesti trebuiesc stiute de cercul de prieteni mai larg, alte povesti nu trebuie spuse de fata cu femeile. Fiecare poveste are publicul sau tinta, ca sa folosim termeni atat de dragi noua astazi.

Mie mi se reproseaza, deseori, ca nu ma pot mula pe diverse publicuri. Ca spun aceleasi povesti indiferent de cei care ma asculta. Ca folosesc acelasi limbaj indiferent de cei de langa mine. Altfel, cica sunt un povestitor bun, chiar daca am obiceiul sa uit anumite detalii (pe care, ca sa maschez, le inlocuiesc cu altele, mai putin reale).

Spectacolul Barajul este despre povesti si povestitori. Fara sa va dezvalui nicio poveste narata acolo, va dau tabloul general: intr-o carciuma dintr-un sat izolat, vin un intrus si jumatate: un fiu ratacitor, plecat in Capitala, intors plin de bani, care vine sa se dea mare, si o tipa, straina, care vrea sa se puna la punct cu realitatile locale. Ce se intampla acolo, la acea carciuma, ce amintiri se nareaza si cum se termina totul va las pe voi sa descoperiti.

Eu va mai zic doar atat: daca as avea vreodata ocazia, as sta de vorba, o zi intreaga, cu Marian Ralea. Dintre actori, este cel care se apropie cel mai mult de prototipul meu de povestitor perfect. Are ceva magic in el 🙂

Barajul se joaca la Arcub, la Hanul Gabroveni, in centrul istoric al capitalei. Mergeti sa-l vedeti, daca se poate, alaturi de o persoana pe care va e drag s-o auziti povestind. Salutari DE POVESTE tuturor! 🙂