Biloxy Blues
de Neil Simon
Regie: Liviu Chitu
Distributie:
Eugene Morris Jerome – Alexandru Nicolae
Merwin J. Toomey – Cristian Radu
Arnold Epstein – Matei Spuza
Joseph Wykowski – Nicu Bulete
Donald Carney – Alexandru Maxim
Roy Selridge – David Dumitriu
James Hennesey – Doru Patrascu
Rowena – Teea Florea
Daisy Hannigan – Nicole Dima
Dansatoare: Alexia Radu, Ioana Vlasie, Natalia Vacariu
Vazut la Sala Radu Beligan (Sala Mare) a Teatrului de Comedie din Bucuresti, in deschiderea Festivalului Independent La Mustata Editia I
Biloxy Blues – Opinie LaTeatru.EU
Mentionez din start: la Festivalul Independent La Mustata Editia I eu am fost in juriu, alaturi de alti 4 colegi. Drept urmare, m-am abtinut sa scriu “la cald” despre spectacole, ar fi fost un fel de antepronuntare, ceva nu doar imoral, ci si ilegal. Acum, ca a trecut fix o saptamana de la deschiderea festivalului, imi permit sa scriu la rece. As fi vrut initial sa nu scriu deloc, dar am ajuns la concluzia ca toate aceste spectacole, fie ale unor scoli de teatru, fie ale unor companii independente, merita ceva mai multa vizibilitate. Insa trebuie sa stiti ca in articole, acesta fiind primul, voi scrie atat opinia mea personala, cat si opiniile colegilor din juriu, acolo unde va fi cazul.
Asadar, festivalul avea 2 sectiuni, tineret si independent, spectacolul de debut, acest Biloxi Blues, facand parte din prima categorie. Primul lucru pe care trebuie sa-l spun este faptul ca un astfel de text se preteaza la a fi montat cu tineri, deci o bila alba pentru cel ce a avut ideea. Eu incurajez montari de genul, tinerii trebuie sa joace roluri care li se potrivesc. Au timp cand ajung actori profesionisti sa joace si Caragiale, Shakespeare sau Moliere.
Personajul principal este Eugene, cel care ne povesteste “pataniile” sale din armata, din timpul Celui de-al Doilea Razboi Mondial. Povestirile sale au umor, insa nu toate intamplarile narate sunt fericite, asa ca trecerea de la intamplari comice la intamplari dramatice este brusca. Ca-n viata, as zice, caci in viata deseori ti se intampla ceva trist imediat dupa un moment de bucurie. In sala se rade mult, chiar daca deseori “nu era chiar rasul nostru”.
Eugene, in timpul instructiei, avea un jurnal in care scria nu doar ceea ce se intampla pe parcursul zilei, ci si cum isi vedea camarazii. Nu doar intamplari, ci si impresii. Pareri personale. La un moment dat, acestia ii descopera jurnalul si nu se bucura prea mult cand citesc ceea ce gandea el despre ei. Nu vreau sa va dezvalui foarte multe, insa unul dintre colegi era “suspectat” ca ar fi fost gay.
Al doilea personaj principal (interpretat de Cristian Radu), “villain”-ul, este cel care le face viata un iad, care le testeaza limitele, care-i umileste, care se comporta exact cum am tot auzit noi ca se comportau si in tara noastra “comandantii”. Nimic nou sub soare, deci. E drept, unul ca mine nu va trai acest spectacol la fel de intens precum cineva care a facut armata, care chiar a trait aceste lucruri.
Ca interpretari, mie mi-au sarit in ochi 3 dintre ele. Sau, ca sa fiu mai precis, 2+1, premiile juriului reflectand opinia personala:
- Alexandru Nicolae este fabulos in dublul rol de povestitor si soldat. Daca nu ma insel (sper sa nu gresesc), el este singurul actor profesionist din distributie (de altfel, el a avut un rol secundar intr-un spectacol din sectiunea independent). Ca sa nu existe discutii: regula la sectiunea tineret era ca actorii sa aiba maximum 25 de ani. El a terminat UNATC anul trecut, in 2024. Excelent actor, il voi urmari cu atentie.
- Teea Florea, in rolul Rowenei (“dama de companie”), iese si ea in evidenta. Fiind un spectacol preponderent masculin, prezenta ei este clar o gura de aer proaspat din toate punctele de vedere. O oaza de femininitate intr-un ocean de masculinitate, daca imi este permisa aceasta exprimare.
- Insa cel mai mult si mai mult a iesit in evidenta personajul colectiv numit GARNIZOANA DE SOLDATI. Aici sunt 6 soldati, care formeaza un grup extrem de omogen, de unit. Chiar daca Alexandru Nicolae iese in evidenta, intai si intai datorita dublei sale posturi, trebuie evidentiati cu totii. Excelenti toti 6.
Nu spun ca restul actorilor ar fi jucat rau, insa cei de mai sus au iesit in evidenta. Altfel, Biloxi Blues se preteaza la a fi montat cu tineri, chiar daca personajul negativ parca ar trebui sa fie un pic mai in varsta. Inteleg ca textul a fost montat acum nu mult timp la TNB, eu l-am ratat din pacate.
Felicitari celor de la Teatrul 4TEEN, felicitari tinerilor actori de pe scena. Recomand Biloxi Blues si ca text, este ofertant, insa necesita coeziune de grup pe care n-o gasesti la tot pasul.