Bonjour, bonne nuit, Paris!
Scenariu si Regie: Dana Rotaru
Coregrafie: Andreea Toma
Scenografie si costume: Andreea Koch
Light Design: Andreea Iacomita
Dirijor cor: Aurel Muraru
Distributie:
Conducerea muzicala: Ethan Schmeisser
Regizorul: Victor Bucur
Directorul Teatrului: Anton Zidaru
Primadonna invitata: Cristina Trandafir
Tenorul vedeta care intarzie: Adrian Nour
Prim-solista Teatrului: Gabriela Daha
Tenorul afemeiat: Daniel Madia
Diva in spectacolul de adio: Gladiola Nitulescu Lamatic
Baritonul mereu elegant: Marius Mitrofan
Actrita Teatrului: Amelia Antoniu
Tenorul timid: Florin Budnaru
Soprana voluptoasa: Tina Munteanu
Actorul Teatrului: Valentino Tiron
Alex recuziterul artist: Florin Ganea
Georgette, costumiera: Letitia Vladescu
Regizorul tehnic: Marius Meragiu
Spectacol vazut pe data de 18 februarie 2025 la Teatrul National de Opereta si Musical Ion Dacian
Bonjour, bonne nuit, Paris! – Opinie LaTeatru.EU
Trupa unui celebru teatru muzical din Paris se pregateste pentru o noua premiera. Din pacate pentru ei, aceasta premiera ar putea fi ultimul spectacol din istoria teatrului, pentru ca acesta urmeaza sa se inchida. De fapt, nici nu e clar daca premiera va mai avea loc. Ori, daca se va intampla, UNDE ANUME.
Drept urmare, fiecare actor/solist va juca gandindu-se ca ar putea fi ultima oara cand o face. Stiti voi celebrele ziceri ale vracilor motivationali: traieste ziua de azi ca si cum ar fi ultima din viata ta. La figurat, cam asta se intampla cu aceasta trupa din Paris.
Nu va dezvalui deznodamantul, desi la spectacol nu veti merge pentru suspans, nu veti sta cu sufletul la gura, ci va veti bucura de interpretarile celor de pe scena. Va veti bucura de “repetitiile” lor, de muzica frantuzeasca excelenta pe care o veti auzi (este mix de cantece, “sansonete” frantuzesti, unele foarte celebre, altele mai putin cunoscute), veti trai alaturi de aceasta trupa, veti primi energia lor debordanta si la final veti aplauda frenetic.
Legat de energia actorilor, caldura pe care o simti ca vine de la ei, trebuie sa contextualizez un pic. Marti 18 februarie 2025 a fost viscol in Bucuresti. Un ger napraznic venit la pachet cu o ninsoare viscolita intensa. Vreo 2 prieteni chiar m-au intrebat daca ies undeva in acea zi, ca poate ar fi cazul sa stau acasa, ca n-ar trebui sa infrunt asemenea viscol. O alta persoana se intreba (cumva retoric, caci decizia o luase deja) daca acest spectacol merita efortul.
Pentru mine nu doar ca a meritat, dar daca as fi pus intr-o situatie identica as actiona la fel. Spectacolul mi-a dat energie si m-a incalzit, asa ca la intoarcere efectiv nu am mai simtit viscolul (care oricum se domolise).
Ca bonus, eu am vizitat Parisul (in 2008, deci acum 17 ani!), asa ca pentru mine povestile care se petrec acolo au un farmec aparte. Este si ceva nostalgie. E drept, n-am fost la Moulin Rouge ori la Opera, eram prea mic si prost (si imatur) sa vizitez lucruri atat de culte. Dar tot raul spre bine: am motive bine intemeiate sa revin acolo!
Nefiind foarte familiarizat cu actorii (ori cantaretii, nu stiu cum ar trebui sa-i numesc) Operetei, nu pot spune care a interpretat mai bine. Pe mine toti m-au incantat, toti mi-au placut, nu ma pot opri asupra unuia singur. Acesta este un mare avantaj al celui nou-venit la spectacole de genul: se bucura de intregul spectacol fara sa aiba un ochi critic, fara sa caute defecte.
Mergeti sa vedeti Bonjour, bonne nuit, Paris! la Opereta, este adresat atat “amatorilor”, cat si “profesionistilor”. Eu l-am vazut intr-o zi in care vremea nu era chiar prietenoasa, insa contrastul dintre ce era afara si ce am vazut “inauntru”, pe scena, a facut ca spectacolul sa para in ochii mei chiar mai bun decat era. Ca bonus: un spectacol despre Paris vazut nu departe de malul Senei autohtone, Dambovita, intr-o atmosfera total nespecifica Parisului. Incurcate-s caile Bucurestiului, ca sa zic asa! 🙂