Bucatarii
Autori: Marcia Kash si Douglas E. Hughes
Regie: Lucian Ghimisi
Costume si scenografie: Roxana si Andrei Radut
Coregrafie: Claudian Siman
Muzica: Elvis Buruiana si Rares Varniote
Durata: 2h 30min fara pauza
Tip spectacol: comedie
Distributie:
Irving Bubbalowe – Ion Ionut Ciocia
Honey Bubbalowe – Irina Noaptes
Frank Plunkett – Dan Clucinschi
Mickey McCall – Vlad Corbeanu
Ofiter Lanai Bah – Gabriel Coveseanu
Alfonse Feghetti – Mihai Marinescu
Shirley – Cristian Boeriu
Veronica Snook – Mirela Stoian/Valeria Stoian
Muzician – Elvis Buruiana si Rares Varniote
Bucatarii – Teatrul Elisabeta
Deschiderea unui restaurant Gourmet in plina criza economica se dovedeste a fi mai dificila decat estimase proprietarul. Bubbalowe si-a investit toata averea in acel restaurant, asa ca angajeaza ca bucatar chef un … cantaret de opera. Exact asa: un om care stie sa cante la fel de bine cum stie sa gateasca. Problemele apar atunci cand cheful cantaret nu mai apare. In locul sau vine un somer disperat sa-si gaseasca un loc de munca.
Din pacate, unul dintre angajatii lui Bubbalowe se foloseste de acel local pentru a face contrabanda cu alcool, asa ca in local mai apar 2 gangsteri celebri (ati auzit, oare, de Al Capone si cum a profitat el de prohibitie), dar si 2 politisti. Cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.
Despre Bucatarii, noua productie a Teatrului Elisabeta, trebuie sa mai spun 7 lucruri importante: ce puncte tari are, ce puncte slabe, la ce ar trebui sa fiti atenti, ce lucruri interesante am regasit in spectacol. Asadar:
- Actiunea se petrece in timpul Marii Crize din perioada 1929-1933. In 1933 (pe 5 decembrie), de altfel, s-a si incheiat prohibitia. Unii spun ca, de fapt, incheierea prohibitiei a ajutat SUA sa iasa din criza. Oricum, mi se pare interesant de vazut povesti, fie ele si satire, comedii pure, care se petrec in acea perioada. Din punctul meu de vedere, prohibitia a fost, este si va fi cea mai proasta idee din toate punctele de vedere. Nu-mi dau seama daca ideea a venit din mintea vreunui socialist, din mintea vreunui fanatic sanitar ori din mintea vreunui fanatic conservator. Oricum, efectele ei sper ca i-au convins pe toti ca nu ar mai trebui testata, incercata, aplicata niciodata. Sper. Cred.
- Desi oficial nu ne aflam intr-o criza, neoficial chiar suntem. Asa ca povesti care se petrec in timpul crizei de acum aproape 100 de ani ne sunt utile si din acest motiv. Evident, a nu te comporta ca si cum te-ai afla in criza nu te scuteste de efectele crizei. Deloc.
- Comediile Teatrului Elisabeta au multe puncte comune. Unul dintre ele este decorul: musai un interior, o camera mare, care are multe usi, prin care tot intra si ies oameni. Si tot ca punct comun: in acelasi loc intra multi oameni, oameni care n-ar trebui sa se afle cu totii acolo. Sa nu intelegeti ca ar fi ceva rau, negativ. SI de aceasta data totul era perfect potrivit in peisaj.
- Un lucru care ar putea deranja pe unii spectatori este durata de doua ore si jumatate. Pe langa durata, mai este si problema absentei pauzei. Strict teatral, pauza nu s-ar justifica, ar fi ceva fortat, strict in folosul spectatorilor. Ritmul spectacolului ar fi afectat, asa ca e foarte bine, din punctul meu de vedere, ca nu exista pauza. Insa unii spectatori mai putin experimentati, ca sa nu zic altfel, s-ar putea resimti, ca sa ma exprim elegant. Ca sa ma exprim altfel, este din acest punct de vedere un spectacol nerecomandat incepatorilor. Repet, strict din perspectiva duratei, altfel este un spectacol accesibil tuturor, recomandat tuturor indiferent de varsta, de ocupatie, de sex ori de cine stie ce alte criterii.
- Nu stiu daca v-a atras atentia acel rol dublu. Veronica Snook este jucata alternativ atat de Mirela Stoian (Lila de la Vacanta Mare, pentru cine si-o mai aduce aminte), cat si de Valeria Stoian. Pentru cine nu stie, cea din urma este FIICA Mirelei Stoian. Interesanta alegerea regizorului. Evident, voi putea spune cat de inspirata ori buna este abia dupa ce voi revedea spectacolul. Eu l-am vazut cu Mirela Stoian, despre care pot spune ca nu a imbatranit deloc. Este fix Lila de acum 25 de ani. Altfel, sa ne intelegem, o actrita buna, potrivita pentru comedii.
- Tot pe distributie veti vedea si 2 muzicieni. Partea muzicala este, ca sa ma exprim gastronomic, un condiment excelent ales. Nu este muzical, nu este un spectacol cantat, dar muzica accentueaza anumite lucruri in cateva momente cheie. Excelenta alegere.
- La inceputul spectacolului, dar si in vreo 2 momente ulterioare, mi-am adus aminte de filmul Meniul (The Menu). Nu va spun mai multe. Poate doar ca este unul dintre filmele mele preferate (dintre cele vazute in ultima vreme).
Mergeti la Teatrul Elisabeta sa vedeti Bucatarii. Este o comedie excelenta, savuroasa, spumoasa, cu cateva mici twisturi. Si cu un final mult prea fericit pentru ce spera unul ca mine. Ma rog, e comedie, asa ca asteptarile nu erau in sensul asta. Dar speranta moare ultima (nu va zic mai multe despre moarte, veti descoperi singuri cine moare si cine supravietuieste).