Cabaret: Not a love story
Muzică live:
MC Roxanne
Cati
Bianca
Distributie:
Valentin Andries
Andreea Bosneag
Vazut ca spectacol gazduit la TNB
Cabaret: Not a love story – Opinie LaTeatru.EU
Despre Cabaret: Not a love story trebuie sa spun doua chestiuni colaterale, ambele foarte relevante. Asa ca va avertizez din start: urmeaza un articol destul de lung, cu o introducere la fel de stufoasa.
Asadar, eu am vazut acest spectacol de 2 ori: prima oara la premiera (ori avanpremiera, ce-o fi fost ea), a doua oara pe 22 decembrie 2025. Scriu data exacta pentru cei ce vor citi acest articol mai tarziu. Este relevanta si data, chiar foarte relevanta.
Dar pana sa ajung la ea, trebuie sa vorbesc despre faptul ca am revazut acest spectacol. Teoretic, n-ar fi trebuit s-o fac. Prima oara spectacolul nu ma incantase. Nicidecum sa ma dezamageasca, insa pur si simplu nu parea sa aiba nimic special. Defectele lui, pe care le observasem atunci, erau banalitatea lui si faptul ca extrem de zgomotos (si de obositor).
Acum, dupa a doua vizionare, parca am vazut alt spectacol. Ceea ce chiar cred ca s-a intamplat. Spectacolul s-a mai asezat, nu mai este nici zgomotos, nici haotic.
Pe scurt, este un colaj de sketch-uri amuzante, toate avand ca tema principala IUBIREA. Insa toate sunt sketch-uri care ironizeaza iubirea, care vorbesc mai mult despre sfarsitul ei decat despre cat de frumos este sa iubesti. Totul pe un ton cald, deloc moralizator. Un fel de autoironie.
Glumele sunt in limita decentei, pentru unul ca mine prea cuminti. Ok, pot intelege ca TNB-ul nu prea accepta, nici macar ca spectacol gazduit, un spectacol cu multe injuraturi, cu glume “de santier”. Drept urmare, cumintenia asta este o forma de autocenzura.
Va dau ca exemplu unul dintre sketch-uri. In el, zana (de fapt, zanul) interpretat de Valentin Andries se coboara pe pamant pentru a-i explica muritoarei (interpretata de Andreea Bosneag) cum sta treaba si cum ea/el, zana, deveni din ce in ce mai muritor/muritoare. Eh, in aproape toate momentele, cand muritoarea vrea sa injure, este oprita instant, inghetata, de zana. Nu spun ca n-a fost amuzant si ca n-a avut sens, insa as fi vrut sa aud macar prima oara o injuratura, sa aiba mai mult sens “cenzura”. E drept, se aude ceva (“de rahat”, sper ca am tinut minte corect), insa tot mi se pare soft.
Un alt sketch, si cu asta inchei, este despre “telegramele cantatoare”. L-am mai vazut intr-un spectacol (Deziubire de la Teatrul Nou; dupa inchiderea teatrului nu stiu daca se va mai juca pe undeva acest spectacol, desi eu l-am vazut la TNB), eu ma gandeam ca in Romania nu a existat niciodata nicio firma care sa ofere asa ceva. As fi apelat la ei doar ca sa vad cum suna. Mi s-a parut de efect, amuzant, chiar daca unora nu li s-a parut amuzant.
Legat de cabaret, acesta este “sosul” preparatului culinar, cel care leaga ingredientele intre ele. Sunt foarte multe spectacole-colaj, cu mai multe sketch-uri care au legatura intre ele, insa multe pacatuiesc tocmai prin faptul ca nu sunt bine-legate. Eu nu merg la teatru pentru a vedea 5-6 scurte spectacole de teatru, ci pentru a vedea UN spectacol de teatru. Asa ca acele mici scenete trebuie legate intre ele, trebuie sa aiba sens si impreuna, nu doar spearat. Drept urmare, cabaretul, chiar daca nu este unul autentic, are marele merit de a lega foarte bine, foarte corect, scurtele sketch-uri.
Acum sa revin la ce spuneam initial. Prima oara totul parea haotic fie pentru ca era efectiv haotic, fie pentru ca nu prinsesem eu firul care lega sketch-urile intre ele. Cabaretul era acolo, insa parca era prea zgomotos, prea haotic, parca te scotea din atmosfera. Acum cabaretul este mai cuminte, dar fix cumintenia este marele sau atu: el nu trebuie sa iasa in evidenta, trebuie doar sa lege. Asa cum un preparat culinar nu trebuie inecat in sos, sosul trebuie doar sa scoata in evidenta gusturile preparatului. Fix ce face cabaretul aici.
Despre cei 2 actori am numai cuvinte de lauda. Ii stiu de ceva timp, i-am tot vazut jucand, i-am si intervievat (interviurile separate sunt pe link-urile din inceputul articolului; interviul luat celor 2 impreuna il gasiti mai jos), au o chimie excelenta (pe care doar o relatie de cuplu in afara scenei o poate da). Andreea pare a se potrivi foarte bine in rolurile unde trebuie sa fie sensibila, unde trebuie sa sufere, sa planga, iar Vali pare a se potrivi foarte bine unor roluri semi-serioase (ma rog, rolul din Fluturii sunt liberi este ROLUL LUI, acolo isi joaca PROPRIUL ROL!). Un barbat imbracat in zana care vine sa-si spuna supararea ca nu i se multumeste destul nu poate fi un rol 100% serios. #pebune
Ca sa revin din nou la ce ziceam initial, trebuie sa va spun de ce este relevant ca am vazut acest spectacol pe 22 decembrie 2025 (ma rog, anul este irelevant): pentru ca de obicei lumea nu prea se gandeste la teatru pe aceasta data.
Altfel spus, publicul spectator este unul cumva atipic. Este format fie din disperati de teatru, fie din pensionari care n-au ce face acasa, fie din … stranieri (in aceeasi zi, pe 22 decembrie 2025, am (re)vazut Iubirea perfecta, tot la TNB; acolo chiar am auzit discutii, venisera unii din Spania care se revazusera cu unii din Italia, tuturor fiindu-le dor de un spectacol de teatru in limba romana!). Estimez ca mai mult de jumatate din publicul din acea sala nu mergea la teatru foarte des si oricum nu era pe deplin informat.
Din acest motiv nu se radea la glumele bune, la altele se ridica din sprancene, iar de ras se radea la glume pe care eu nu le-as fi numit glume. Pe bune ca m-am simtit ciudat in acea sala. Unii spectatori (vreo 3 sau 4) au si plecat din sala, fara sa fie in vreun fel vina spectacolului.
Eu caut EXPERIENTE in sala de teatru, asa ca mi-a prins bine ca am mers. Mi-a placut spectacolul, am reusit sa-l inteleg, mi-a lasat chiar o impresie buna. Nu se ridica la nivelul spectacolelor Fluturii sunt liberi ori Melodie Varsoviana, dar asta nu inseamna ca e un spectacol slab. Dimpotriva. Nu este un spectacol genial, dar aveti destule motive sa mergeti sa-l vedeti.
Cabaret: Not a love story este un spectacol bun, corect realizat, o comedie cinstita la care te simti bine, la care poti merge linistit atat cu gasca de prieten, cat si cu familia. O comedie poate prea cuminte, dar TNB sigur nu este locul unor comedii din acelea spumoase, pline de limbaj colorat. Poate nici nu trebuie sa fie!
ps: Repet ce ziceam la inceput: ce bine ca nu am lasat ca prima impresie sa ramana si ultima. Cabaret: Not a love story ar fi fost clar un spectacol nedreptatit. E drept, am simtit acolo mult potential, de asta i-am mai dat o sansa. Ceea ce va recomand si voua sa faceti unor spectacole care nu v-au impresionat: poate nu e inca 100% pus la punct, poate un actor nu a fost in forma, poate nu ati avut starea necesara sa-l intelegeti …