Cafeneaua de Carlo Goldoni
Regia: Silviu Purcarete
Traducerea: Constanţa Trifu, Lidia Sava
Scenografia şi Light design: Dragos Buhagiar
Muzica originală: Vasile Sirli
Cantece pe versuri de Giorgio Baffo şi Petrarca
Distributia:
Ridolfo (Teodor Corban)
Don Marzio (Calin Chirila)
Eugenio (Ionuţ Cornila)
Flaminio (Constantin Puscasu)
Placida (Petronela Grigorescu)
Vittoria (Andreea Boboc)
Lisaura (Haruna Condurache)
Pandolfo (Horia Veriveş)
Trappola (Constantin Avadanei)
Căpitanul de politie (Daniel Busuioc)
Un client (Petru Ciubotaru)
O clienta (Pusa Darie)
Un chelner (Gelu Zaharia);
Cantarete (Livia Iorga, Oana Sandu, Diana Roman, Andreea Spataru)
Poliţisti, chelneri de la han, baieti de pravalie (Radu Homiceanu, Andrei-Grigore Sava, Cosmin Panaite, Lucian Valacu, Adi Marele)
Produs de: Teatrul National „Vasile Alecsandri”, Iasi; vazut la Teatrul Clasic Ioan Slavici din Arad, in cadrul FITCA 2016
Durata spectacolului – 2h 20min cu pauză
Nerecomandat persoanelor sub 14 ani
Cafeneaua – Opinie LaTeatru.EU
Desi ma declar iubitor de teatru si pot spune ca am vazut destule spectacole la viata, pana acum nu-mi ajunsese in fata ochilor vreun spectacol de Silviu Purcarete. Vazusem, din partea acestui regizor, doar filmul Undeva la Palilula, un spectacol teatral montat pentru cinematografe, caci asta este de fapt, film pe care l-am apreciat si-l voi aprecia cum se cuvine. Spectacole de teatru insa nu, desi tare-mi doresc sa vad celebrul Faust.
M-am dus, deci, la spectacolul Cafeneaua cu un soi de teama amestecata cu respect: stiam ca va fi primul spectacol de Purcarete pe care-l voi vedea, auzisem despre acest text, foarte laudat, insa, cumva, imi era teama ca nu-l voi intelege. Ma temeam ca nu-mi va placea, iar daca un spectacol din Iasi nu-ti place e cam rau, pentru ca nu prea mai ai ocazia sa-l revezi.
Respectul pe care-l aveam inainte, din auzite, se amplifica, iar temerea mea initiala a fost nefondata. Cafeneaua, personajul principal al povestii (da, cafeneaua, ca localizare geografica, dar si ca importanta sociala), pare a ne spune povestea.
Ca personaje umane, doua m-au impresionat pe mine. E drept, ele sunt puse in antiteza, ti se impune sa iubesti pe unul si sa urasti pe altul. Asadar, avem personajul eminamente pozitiv, cafegiul, un personaj care nu vrea sa insele, nu vrea sa profite de raul nimanui, care ajuta neconditionat, care ramane recunoscator fostului “stapan”. Un personaj, in aparenta, extrem de misto. As adauga eu, insa, ca-i un personaj pe care rar spre deloc il intalnim in viata reala. Celalalt personaj, Don Marzio, este gura sparta, cel care spune tuturor orice, adevaruri, minciuni, lucruri aproape adevarate. Fiecare stie cate ceva de la Don Marzio, desi nimeni nu-si da seama ce e adevarat si ce nu.
In realitate, persoane ca Don Marzio exista. Sunt printre noi. Ii cunoastem. Erau si-n scoala, la 10 ani, erau si la facultate, la 20 de ani, sunt si la locul de munca, sunt si-n cartier. Sunt si-n cafenea, bineinteles. Aceiasi, altii, n-are importanta.
Personal, la Don Marzio am fost extrem de atent. El este personajul care mi-a atras atentia cel mai mult. Repet, cafegiul mi se pare a fi greu de intalnit, mi se pare tipul ideal, ingerul, ceva ce nu intalnim ori o facem arar. Don Marzio, insa, este peste tot. Problema, in cazul sau, nu este el. Don Marzio era asa cum era. Problema era la ceilalti. Un astfel de individ trebuie izolat, un astfel de individ nu trebuie bagat in seama. Nu spui nimic unui astfel de individ, nu-l lasi sa se apropie de tine. Daca o faci, o faci pe barba ta, pe raspunderea ta.
Altfel, spectacolul este indeajuns de complex incat si daca-l vezi de 3 ori tot ti-a scapat ceva. Citeam o cronica pe un site din Iasi si constatam, cu regret, ca anumite aspecte nu-mi sarisera in ochi.
Ce stiu sigur este ca vreo 3 doamne de langa mine, exact dupa ultima scena, au exclamat, uimite: GENIAL! SUPERB! UN FINAL ABSOLUT GENIAL! Nu stiu daca stiau textul, nu stiu daca mai vazusera alta montare, stiu, insa, sigur ca au fost impresionate. Ele si, probabil, multi altii.
V-am zis ca-s foarte atent la ce se vorbeste in jurul meu, nu? 🙂
Cafeneaua de Carlo Gondoni in regia lui Silviu Purcarete se joaca la Teatrul Vasile Alecsandri din Iasi. Eu am vazut-o la FITCA 2016, insa cred ca va mai merge prin festivaluri. Nu este de ratat. Salutari TEATRALE tuturor!