Calatoria lui Dante
dupa Divina Comedie de Dante Alighieri
Recital al actorului Emil Boroghina, Societar de Onoare al Teatrului Națtonal Marin Sorescu din Craiova
Scenariul: Emil Boroghina si Alina Hiristea
Regia: Alina Hiristea
Consultant literar: Radu Aldulescu
Editare video: Ciprian Duica
Produs de Teatrul Nottara in coproducție cu Teatrul National Marin Sorescu din Craiova și Teatrul Poesis; vazut la Sala George Constantin a Teatrului Nottara
Calatoria lui Dante – Opinie LaTeatru.EU
Am fost fascinat de Calatoria lui Dante, de recitalul fabulosului actor craiovean Emil Boroghina, insa in afara de fascinatia pentru el am constatat ca nu prea stiu sa scriu mare lucru despre spectacol. Dante nu imi este foarte familiar (mea culpa), deci nici despre text nu as fi putut sa scriu mare lucru.
Norocul meu este ca insotitoarea mea de sambata seara, Loredana, este mult mai familiarizata cu opera lui Dante, asa ca am decis sa-i dau ei cuvantul. Las exact cuvintele ei, cu diacritice cu tot, singurele diacritice absente fiind cele ale titlului spectacolului, din motive de SEO:
Sâmbătă seara am asistat la un număr de magie, pentru că doar așa se poate numi spectacolul Calatoria lui Dante, recital al actorului Emil Boroghină, fost director al Teatrului Național din Craiova, la Teatrul Poesis.
Timp de 2 ore, m-am simțit purtată cu ușurință prin Infern, Purgatoriu și Paradis, fără să simt cum trec minutele, iar când s-a terminat, am știut doar că vreau mai mult.
La 700 de ani de la moartea lui Dante (Dante a murit în noaptea de 13/14 septembrie 1321), Emil Boroghină a reușit un spectacol senzațional, cu un singur actor, el însuși, întruchipându-l pe Dante, dar un Dante modern, în cămașă și pantaloni casual, doar cu o carte în mână, pe care nu a deschis-o nici măcar o dată. Singurul decor a fost un ecran mare pe care se succedau imagini în acord cu versurile recitate și muzică în momentele cheie ale călătoriei. Mi-a plăcut enorm integrarea tehnologiei în acest mod și mi se pare acum că Dante nu poate fi citit fără muzică.
Deși cred că alegerea versurilor care au fost recitate (Divina Comedie e un poem uriaș, cu exact 14.230 de versuri, care nu poate fi recitat integral în 2 ore) a ținut cont de gradul de înțelegere a textului de către spectatorul care nu e neapărat familiarizat cu opera lui Dante, au fost momente în care nu am înțeles întru totul sensul versurilor, însă combinația de muzică și imagine a facilitat înțelegerea pe deplin, așadar a fost un mare plus.
La nivel de “picanterii”, am aflat după spectacol că Emil Boroghină are 81 de ani (pe care nu îi arată nicio secundă) și că a început să pregătească spectacolul în pandemie, când l-a descoperit cu adevărat pe Dante, precum și că el crede că un creier și un spirit se păstrează tinere și cu poezie, iar prestația sa îi dă pe deplin dreptate.
Nu am decât cuvinte de laudă și mi-e teamă că poate suna fals și gratuit elogios, dar să știți că nici măcar nu pot să exprim cu adevărat cât de mult mi-a plăcut.
În poezia lui Dante e un vers celebru, inscripționat pe poarta intrării în Infern:
“Lăsaţi orice speranţă voi ce intraţi aice!”
Spectacolul Calatoria lui Dante a fost însă ca un văl auriu căzut peste tușele gri ale realității. Și vă asigur că veți ieși din sală mai senini și mai plini de speranță că există poezie și frumusețe în lume.
Inchei cu multumirile: Multumesc, Emil Boroghina, pentru Calatoria lui Dante; multumesc, Loredana, pentru ca … m-ai scapat de infern (infernul de a scrie despre un spectacol atat de coplesitor!). Voi mergeti sa vedeti Calatoria lui Dante, cu siguranta NU veti regreta!