Caldura in noiembrie – Teatrul National Eugene Ionesco din Chisinau – Tranzit Feszt 2018

Caldura in noiembrie
Autor: Yana Dobreva
Traducere: Elvira Rimbu
Regia : Petru Vutcărău
Scenografia: Boris Golea
Design sonor: Petru Vutcarau
Distributia:
Elena – Ala Mensicov
Alex – Emil Gaju
Tanara – Natalia Prodan
Tanarul – Iulian Cujba / Maxim Chiriac
Produs de Teatrul National Eugene Ionesco din Chisinau, vazut la Teatrul de Nord din Satu Mare, in cadrul Tranzit Feszt 2018

Caldura in noiembrie – Opinie LaTeatru.Eu

 

Deseori am spus ca regizorii romani ar trebui sa monteze mai des piese din zona noastra. Or fi bune si piesele frantuzesti, italiene, spaniole ori americane, dar in piesele vecinilor nostri gasim foarte multe lucruri pe care le-am intalnit ori chiar trait si noi. Bulgaria nu a avut un comunism atat de diferit de al nostru, ba dimpotriva, din tot lagarul socialist a parut cel mai apropiat.

Nu am fost, deci, surprins sa aflu ca o piese bulgareasca a fost montata la Chisinau. Romania, Moldova, Bulgaria. Geografic sunt trei tari distincte, trei popoare diferite, macar pe hartie, in practica asemanarile dintre culturile celor trei tari sunt multe. Nu intru in discutia legata de Basarabia e Romania, sunt mare fan la unirii, insa experientele celor doua tari, ale cetatenilor acestora, sunt diferite. Ca doi frati care desi au acelasi sange, au fost despartiti acum mult timp.

Revenind la tema spectacolului, vreau sa subliniez ceva important, fundamental: tema plecarii in strainatate, a parasirii localitatii natale, a dorintei de afirmare profesionale cu riscul insingurarii, al renuntarii la familie, la prieteni, este o tema actuala. Romania se afla pe locul 2 in lume, dupa Siria, in ceea ce priveste plecarea din tara. Nici Republica Moldova nu sta foarte rau la acest capitol.

E drept, spre deosebire de perioada de dinainte, acum familia ta nu mai are de suferit de pe urma plecarii tale. Nu isi mai pierd serviciul, nu mai sunt persecutati, pot lua legatura cu tine oricand, ii poti vizita, te pot vizita. Discutia ramane, insa, vizavi de oportunitati, vizavi de cat de mult si de multe esti dispus tu sa sacrifici pentru cariera ta.

Totodata, discutia trebuie dusa catre interesul tau catre ce se intampla cu cei lasati acasa: iti construiesti, de la zero, o noua viata, ignorand complet fosta ta viata, sau pastrezi o legatura stransa cu cei de acasa? Inainte de 90 nu se putea, acum se poate.

In spectacolul Caldura in noiembrie intalnim doua cupluri foarte diferite, unul in mod oficial nici nu era cuplu, dar care dezbateau in esenta aceeasi problema. Avem intai si intai cuplul format din carciumari, el a primit mostenire acel local de la familie, tatal si bunicul sau fiind de asemenea carciumari; ea este o ahsolventa de biologie care nu isi gaseste de lucru si care ar vrea sa plece afara. In America, Taramul Fagaduintei, de preferat. Pana atunci, isi ajuta prietenul, viitorul sot, la carciuma. Ii gateste mancaruri exact asa cum au fost obisnuiti clientii.

Avem, pe de alta parte, o ciudata reunire a unui cuplu despartit de ani de zile: el medic de succes in SUA, fugit din Bulgaria inainte de caderea comunismului, iar ea o batrana ciudata, o cantareata ratata, ce venea in acel local in fiecare sambata sa manance aceeasi fasole de fiecare data. El plecase afara, in State, si se afirmase, se realizase profesional, ea ramasese acolo si se ratase.

Nu va spun mai multe despre personaje, va las pe voi sa descoperiti singuri, daca veti avea ocazia, cum se termina totul. Vreau, insa, sa va spun ca toata actiunea se petrece intr-o carciuma, taverna, de pe litoralul bulgaresc. Am ceva amintiri de acolo, as avea multe sa va povestesc. Prefer momentan sa le pastrez pentru mine.

Trebuie insa sa va zic aspectele negative. Caci sunt cateva evidente. Pe altele nu le-am observat eu, nu zic ca am un ochi atat de ager. Intai si intai, ca observatie generala pentru majoritatea actorilor, mi s-a parut ca nu vor sa isi foloseasca accentul moldovenesc. Poate din acest motiv actorii nu pareau in largul lor. Nu stiu daca a fost o chestie intentionata, daca da habar nu am care este cauza, explicatia, metafora ascunsa din ea, cert este ca eu imi doream sa aud acel accent, exotic pentru un oltean de Bucuresti ca mine.

In al doilea rand, doi actori nu mi-au placut. Prima, carciumareasa, mi s-a parut a juca exagerat. Cu gesturi mult prea largi. Parea ca voia sa iasa cu orice pret in evidenta.

Nici carciumarul, prietenul ei, nu mi-a placut, aici fiind vorba deopotriva atat de personaj, cat si de modul in care a fost intepretat. Americanul, insa, mi s-a parut ca a jucat foarte bine. Foarte natural. Foarte dezinvolt.

Per total Caldura in noiembrie mi-a placut, chiar daca nu m-a impresionat. M-a facut sa imi doresc sa vad mai multe piese balcanice puse in scena la noi, ma rog, balcanice ca termen generic, chiar daca sunt convins ca acest text putea fi exploatat mult mai bine. Si apropo de balcanism, iarasi am simtit ca suntem cultural apropiati de balcanici, de bulgari in acest caz, chiar daca geografic vorbind nu avem nicidecum balcanii pe teritoriul nostru. Doar ca sufletul si gandirea au o geografie proprie.

Lasă un răspuns