California Suite – Teatrul UnTeatru

California Suite
dupa Neil Simon
DISTRIBUTIA (în ordinea aparitiei):
Dan Radulescu
Corina Moise
Nicoleta Hancu
Sorin Miron
Regia: Andrei Hutuleac
Costumele: Ariana Presan
Decorul: concept colectiv
Light design: Alex Medveghi
Traducerea: Tudor Lucanu
Multumiri: Carol Ionescu, Marian Palie, Alin Florea
spectacol oferit de Kaufland România
Vazut la Sala Mare a Teatrului UnTeatru

California Suite – Opinie LaTeatru.EU

Incep treptat, pas cu pas, sa revin in locuri pe care nu le-am mai vizitat dinainte de pandemie. Este un mod de a reveni la normalitate. Psihologic, functioneaza.

California Suite a fost unic nu doar datorita acestei reveniri, ci si datorita unicitatii sale: PRIMUL spectacol regizat de Andrei Hutuleac. Care Andrei Hutuleac, fie vorba intre noi, a fos sit unul dintre actori, in felul sau.

Pe scurt, avem mai multe povesti, probleme de familie, ce se petrec in acelasi loc, in acelasi apartament de hotel din California. Avem asa: un tanar conservator care este prins de nevasta cu o prostituata; o actrita nominalizata la Oscar extrem de nefericita de viata ei personala si profesionala; doua cupluri de prieteni care-si petrec impreuna o vacanta ce sfarseste prost. La toate acestea martore sunt patul, fotoliile din living si, evident, angajatii hotelului, chemati la cele mai neptrovitie ore cu cele mai nepotrivite cereri.

Deloc surprinzator, textul a fost ecranizat mai demult, asa ca Andrei Hutuleac, pe care abia astept sa-l vad si in FILMELE sale de debut ca regizor, face trecerea de la teatru la film. Altfel spus, pune in scena un text tipic Hollywoods-ian, un text care din toate punctele de vedere te duce cu gandul acolo. Fata de ecranizarea din 1978 lipseste o poveste, acolo mai era una, prima, care in aceasta punere in scena a fost exclusa.

Legat de Andrei Hutuleac, acesta este prezent pe scena intr-un mod placut si surprinzator. La inceput el se ocupa de asezarea spectatorilor in sala, este un fel de receptioner al hotelului (fara sa fi citit prea multe despre spectacol, dupa titlu si dupa decor mi-am dat seama ca este vorba despre un apartament de hotel). Apoi, pe parcursul spectacolului, este cel care rearanjeaza scena intre cele 3 acte, care face trecerea de la o poveste la alta. Modul cum este imbracat si cum se comporta este de-a dreptul fascinant: are un walkman la spate, niste casti potrivite in urechi, o tinuta casual, aranjarea apartamentului facandu-se in timp ce fredoneaza muzica pe care o auzim si noi, impreuna cu el, la casti.

Acum, cand anume se petrece actiunea este o intrebare buna. Piese originala a fost scrisa in 1976, iar filmul a aparut in 78. As zice ca e de atunci, sfarsitul anilor 70, insa dac-as fi scrupulos as mentiona faptul ca primul walkman a aparut in 1979. Deci actiunea, datorita acelui mic obiect, se desfasoara candva prin anii 80 (in SUA au aparut dupa 2-3 ani).

Nu am stat sa caut fiecare melodie in parte din spectacol, sa verific exact cand au aparut, insa pareau de acolo, intregeau bine atmosfera. M-au facut sa ma simt intr-un hotel californian din anii 70-80. Ma rog, pentru mine acea perioada este stiuta din carti si din povesti, nu am trait-o. Evident, nu a trait-o nici regizorul, acesta fiind nascut in 1990 (e mai tanar cu 4 ani decat mine).

Mi-a placut mult acest California Suite, mi-au placut actorii (cu Dan Radulescu in frunte, pe care il vazusem recent la Teatrul de Comedie, in Placerile si chinurile adulterului), mi-a placut mult faptul ca intensitatea povestilor crestea (cea mai soft a fost prima, cea mai intensa a fost ultima), mi-au placut mult glumele (nu au fost nici glume doar pentru cunoscatori, elitiste, dar nici glume de santier, de autobaza), mi-a placut si decorul, mi-a placut si modul in care erau imbracati actorii. Mi-a placut si alegerea rolurilor pentru actori: de pilda, prostituata din prima scena devenea actrita nominalizata la Oscar in scena a doua, pentru ca apoi sa devina sotia tampita in scena finala. Totul se potrivea perfect in peisaj, totul avea sens.

Mi-a placut si sala, vibe-ul acesteia, modul in care a reactionat la ce vedeau pe scena: nu se aplauda aiurea dupa o gluma buna, nu se radea exagerat de mult, nu deranja nimeni prin vorbit ori prin fosnit. Un public care a completat perfect un spectacol excelent.

Pentru mine, California Suite a fost o revenire de bun augur la UnTeatru, loc unde sper sa merg mai des anul acesta. Ceea ce va doresc si voua, #cumarveni. Iar legat de proaspatul regizor Andrei Hutuleac, abia astept sa-i vad si filmele de debut. Trailerele sunt mai sus si mai jos. Unul e facut in 2020, altul in 2021. Se pare ca vor fi lansate in ordine cumva inversa. Stiu ca e un pic offtopic, insa va marturisesc ca unul dintre argumentele pe care le servesc prietenilor mei in favoarea teatrului este acesta: daca sunteti cinefili, teatrul va ajuta sa descoperiti actorii si regizorii, va ajuta sa intelegeti mai bine filmele romanesti.

ps: La UnTeatru este bine sa mergeti nu doar pentru California Suite ori alte spectacole la fel de bune, ci si pentru stimabila. Ma rog, presupun ca e o ea, daca e un el imi cer scuze data viitoare cu o conserva.