Calugarita feminista si misoginul modernist
dupa URSUL de Anton Pavlovici Cehov
o comedie dramatica despre iubiri absurde
Distributia:
Valentina Visarion Mingopol
Axel Moustache
Regie : Alexandru P. Rusu
Muzica originala: Andi Banica
Versuri: Axel Moustache
Valentina Visarion Mingopol
Costume si scenografie: Radu Gheorghitțoiu
Design afis & video: Radu Popovici
Un spectacol organizat de Syarela Arts.
Designer rochii spectacol Novak Couture
Vazut la Teatru Infinit
Calugarita feminista si misoginul modernist – Opinie LaTeatru.EU
Spun din start: apreciez foarte mult regizorii care pun un titlu original montarilor proprii. Isi unicizeaza montarea, o fac sa se distinga. Evident, si mie, ca blogger, imi este mult mai usor asa: daca toti cei care monteaza Ursul si-ar numi spectacolul asa, as avea #peblog vreo 20 de articole optimizate dupa acest titlu. Si pluginul de SEO ar face ca trenul.
In acest caz, titlul Calugarita feminista si misoginul modernist are marea calitate de a atrage. E drept, duce cu gandul la ceva foarte neserios, la ceva usor, “bulevardier”, putini se gandesc la Cehov cand vad acest titlu. Chiar si dintre cei care chiar cunosc aceasta piesa a lui putini s-au gandit la Ursul de Cehov.
Sa ne intelegem: vorbim despre o comedie. Cehov nu a scris doar drame, nu a scris doar chestii greu de inteles. Gasiti comedii spumoase chiar si al Shakespeare. Doar cine nu cunoaste operele lor poate spune ca au scris DOAR piese triste.
Acum trebuie sa va vorbesc putin despre intriga spectacolului: Smirnov este un antreprenor disperat sa-si recupereze datoriile. El a tot imprumutat pe altii, insa nimeni nu are bani sa-i dea. Popova este o femeie care n-a mai iesit din casa de cateva luni. Inca isi plange sotul, inca nu-si poate vedea viata fara el. Atunci cand Smirnov ajunge la Popova, pentru o datorie “mostenita”, lucrurile nu pot fi decat interesante.
Revenind la aceasta montare, simt nevoia sa subliniez 3 lucruri. Mi se par importante, iar ordinea lor este aleatorie:
- Axel Moustache are un rol dublu. Pentru cine stie rolurile, pentru cine a mai vazut montari, lucrurile sunt clare. Nu vreau sa stric placerea celorlalti.
- Pe Valentina Visarion Mingopol, Syarela, nu o mai vazusem deloc pe scena. Vazusem cateva inregistrari televizate cu ea, fusesem la cateva spectacole promovate/produse de compania ei, dar efectiv pe scena n-o vazusem. Insa in 2 zile consecutive am vazut-o de 2 ori, prima oara fiind in spectacolul Statia 13 (pe care eu deja il vazusem, insa cateva roluri sunt duble acolo). Stiam ca e si cantareata, asa ca nu am fost deloc mirat sa vad ca are si cateva bucati muzicale foarte bine inserate in poveste. Acele bucati muzicale nu doar ca se potrivesc perfect, dar sunt si bine interpretate. Nu doar Syarela are voce, ci si Axel Moustache. Cei 2, ca bonus, au si o chimie excelenta intre ei.
- Mi-a placut decorul: din nou am vazut un decor low-cost excelent gandit. Este exemplficarea teatrala a celebrei vorbe “Fa Rai din ce ai”. Ei chiar au facut minuni, la modul cel mai propriu. In poza de mai sus se poate vedea la ce ma refer. Unii ar putea fi nemultumiti de ceea ce vad, mie, insa, mi-a placut la nebunie. Mi se pare un decor foarte bine gandit.
Acum, ar trebui sa spun cum este Calugarita feminista si misoginul modernist fata de alte montari dupa piesa Ursul. Unii si-ar dori ca eu sa spun daca ar trebui sa mergeti sau nu sa o vedeti.
Raspunsul la prima intrebare este clar: diferita. Mai muzicala, mai poetica, mai amuzanta. Mai spre comedie, ca sa spun asa. S-a apasat pedala umorului pana la fund. Nu as putea spune, insa, daca este mai buna sau mai putin buna fata de alte montari. Drept urmare, recomandarea mea e aceeasi ca-n cazul multor alte spectacole: mergeti sa vedeti Calugarita feminista si misoginul modernist, sa va convingeti singuri. Eu am spus doar la ce sa va asteptati.