Capcauni
text: Yann Verburgh
regie: Eugen Jebeleanu
scenografie: Velica Panduru
muzică: Rémi Billardon
regie tehnică: Nina Tanné
Cu: Radouan Leflahi, Ugo Léonard, Clémence Laboureau, Claire Puygrenier, Yan Verburgh
Vazut la Arcub, in cadrul festivalului Platforma internationala de Teatru #4
Capcauni – Opinie LaTeatru.Eu
Este o expresie, o vorba, pe care recunosc c-am folosit-o si eu deseori, adresata celor (mult prea) toleranti cu gay-ii: sper sa ai un copil gay. Eu, recunosc, n-o folosesc in sens peiorativ. Eu chiar cred ca acesta este un etalon, eu chiar cred ca multi sunt toleranti cu gay-ii doar din gura, doar pentru ca asa este bine, asa da bine pentru imaginea lor. Eu chiar cred ca multi nu suporta, in sinea lor, gay-ii, dar se lauda ca-i accepta. Daca cititi cu atentie sondajele pe tema asta veti constata niste chestii frapante: sunt multi toleranti care nu au prieteni gay. Oare chiar nu au intalnit, de-a lungul vietii, prieteni cu o astfel de orientare sexuala? Nu cumva, de fapt, i-au evitat? Se lauda ca-s toleranti, dar de fapt nu au vrut sa aiba in cercul lor de prieteni astfel de persoane.
Personal, sunt tolerant. Extrem de tolerant, insa, cu intolerantii. Eu consider ca a fi pro-gay este o opinie, este felul de a fi exact cum este homofobia (atat timp cat ea nu trece de anumite bariere). Daca cineva-mi spune ca nu-i plac gay-ii, dar imi da exemple de situatii in care a ajutat astfel de persoane, eu il voi accepta. Nu-l voi renega pentru ca e homofob, pentru ca este impotriva principiilor mele.
La fel si cu celebrul referendum: sunt persoane pro-gay care nu suporta de nicio culoare pe cei care ar vota da la acel referendum. Efectiv nu pot sa-i inteleaga pe acestia. Nu concep ca exista astfel de persoane. Si nu, acestia nu sunt deloc toleranti.
Exact cum zice Nebuloasa: ei sunt toleranti doar cand se afla printre persoane tolerante. Ceea ce, intr-un fel, tot intoleranta se cheama. Asa o vad eu.
Totusi, asa cum doresc unui tolerant sa aiba un copil gay, fara sa vad asta ca pe un blestem, imi doresc ca fanaticii religiosi sa mearga sa vada spectacolul de teatru Capcauni. Asa cum eu sunt tolerant si as putea merge la o dezbatere pe tema asta, as putea asculta inclusiv fanatici religiosi tip Gigi Becali, as putea asculta tot felul de pocaiti americani ori ultra-ortodocsi rusi ori evrei, asa mi-as dori ca si ei sa mearga sa vada acest spectacol. Mi-as dori, bineinteles, sa fie vorba de niste anti-gay moderati, nu din aia care sa intrerupa spectacolul si sa inceapa sa cante Tatal nostru.
Nu ma astept ca opinia lor sa se schimbe fundamental. Nici macar votul lor, o chestiune in fond banal, nu se va schimba. Dar le va da de gandit. Ii va face sa se gandeasca de 2 ori. Si macar nu ar face rau persoanelor de alta orientare sexuala.
Sa stiti ca nu toti cei care ar vota da la acel referendum sunt fanatici. Nu toti ar vrea sa omoare homosexuali, sa scape tara de aceasta molima. Vreau sa cred ca foarte putini dintre ei sunt asa. Sunt oameni normali la cap, intelectuali, care considera ca asa trebuie definita familia. Sunt oameni care au intalnit homosexuali la viata lor, care au prieteni homosexuali, dar care asa considera firesc.
Daca este sa luptam cu ceva, acel ceva este intoleranta extrema. Iar un astfel de spectacol fix la asta este util.
Mi-as dori sa-l vada cat mai multa lume, mi-as dori, daca se poate, sa fie difuzat la televizor, inaintea unei dezbateri pe tema asta. Ma rog, impactul nu este acelasi ca atunci cand vezi toate chestiile alea in fata ta, dar oricum.
Sa va zic acum ce impact a avut spectacolul Capcauni asupra mea. Caci, asa cum v-am zis deseori, teatrul si filmul sunt pentru mine EXPERIENTE. Inainte de analiza, de a recenza, de a critica un spectacol ori un film, eu scriu despre EXPERIENTE de viata. Ce experiente am trait eu in timp ce vedeam acel spectacol ori acel film. Iar in cazul spectacolului Capcauni pot afirma, fara teama sa gresesc, ca a fost vorba de un soc! Da, este un spectacol SOCANT! Ramai mut, nu poti scoate un cuvant minute bune dupa! Oricat ti-ar displacea, oricat te-ar deranja, oricat n-ai intelege anumite persoane, nu ai cum sa ramai inert dupa acest film. Nu are cum sa te impresioneze. Si ceva acolo in tine tot va schimba. Macar cu 1% tot vei deveni mai tolerant.
Eu eram pe vremuri mult mai intolerant. Nu am dorit niciodata raul nimanui, nu sunt deloc o persoana agresiva. E drept, ca tabara, eram usor de tabara intoleranta. Cu timpul insa, cu siguranta si datorita actelor culturale de care m-am lovit (filme, spectacole, carti), am devenit din ce in ce mai tolerant. Am inceput sa cunosc, sa inteleg, sa accept. Nu sunt atat de tolerant precum si-ar dori unii, dar nu sunt nici atat de intolerant cum cred acestia.
Pe de alta parte, si cu asta inchei, toleranta presupune sa asculti si cealalta parte. Sa incerci s-o intelegi. Sa stiti ca nitica intelegere de partea cealalta n-ar strica. Si vorbesc acum cu tolerantii. Caci tolerantii nu inteleg, refuza s-o faca, partea religioasa. In intregime. Ceea ce iarasi nu-i ok.
Pentru ambele tabere, adica pentru absolut toata lumea: mergeti la teatru, mergeti la film, cititi carti. Si daca vreti sa aprofundati domeniul acesta, daca vreti sa participati la discutii despre gay, despre casatorii, despre toleranta, nu ratati spectacolul Capcauni. Credeti-ma, se pot scrie teze de doctorat pe baza lui! Salutari TOLERANTE tuturor!