Captain Amazing
de Alistair McDowall
One-Man Show cu Liviu Romanescu
regie: Nicolae Constantin Tanase
montaj live: Ramona Chistruga
scenografie: Tudor Prodan
miscare scenica: Teodora Velescu
compozitie univers sonor: Adrian Piciorea
sunet și lumini: Dragos Margineanu
traducere: Liviu Romanescu
Proiectul Captain Amazing este produs de Vanner Collective, este co-finantat de Administratia Fondului Cultural National si este realizat in parteneriat cu Teatrul Unteatru, Centrul pentru Tineret al Municipiului București, FITT – Fundatia Judeteana pentru Tineret Timis, FONTIS – Federatia Organizatiilor Neguvernamentale de Tineret din Iasi, Atlas.
Captain Amazing a fost in Sala Mare a Teatrului Unteatru
Captain Amazing – Opinie LaTeatru.EU
Captain Amazing, ca titlu, te duce cu gandul la o parodie dupa filmele cu super-eroi. Cinematografic, ma gandeam ca ar putea fi un fel de Badman. Recunosc: nu m-ar fi deranjat, oricand este nevoie de o comedie buna, sincera si fara pretentii. Ceea ce, insa, NU este Captain Amazing.
Captain Amazing ma atrasese, intai si intai, pentru ca era one-man show. Un one-man show cu un super-erou? Hmm. Dar cu cine se lupta el? Se poate lupta singur? Poate avea dusmani imaginari?
Am citit foarte putin despre spectacol, doar descrierea de pe site-ul Unteatru, o descriere care mai mult m-a bagat in ceata. Contrazicea tot ce credeam ca voi vedea, dar acest lucru, cumva, ma intriga. Imi place sa fiu contrazis cu argumente si, mai ales, imi place sa fiu surprins. Asa ca, intr-un mod straniu, urma sa fiu surprins orice as fi vazut pe scena.
Pentru ca ziua/seara stranie sa continue, am ajuns mult prea devreme la locul faptei. Fara sa intru in detalii extra-teatrale, irelevante pentru cititori, dar relevante pentru starea mea sufleteasca, ma voi margini la a preciza faptul ca sala a fost surprinzator de goala. Eu sunt obisnuit cu sala plina la Unteatru, asta neinsemnand oameni multi, caci sala este mica, ci insemnand o atmosfera intima, insa acelasi timp aglomerata. O atmosfera tare anti-pandemica, daca-mi este permisa exprimarea.
La Captain Amazing sala era surprinzator de goala. Cand am urcat la etajul 2, in foaierul-bar al teatrului, era sa intreb daca se joaca spectacolul, atat de gol era. Doar un cuplu care statea la masa dadea de inteles ca urmeaza sa se joace ceva, ca asta asteapta (si) ei.
Pentru ca am inceput sa iau partea pozitiva din orice, o sala surprinzator de goala (amazing, da?) m-a dus cu gandul la o … comoara: urma sa vad ceva accesibil doar catorva persoane, un fel de comoara ascunsa la vedere. Adica ceva accesibil tuturor, pe care putini reusesc sa-l vada, sa-l observe. Ca atunci cand arma crimei se afla in biblioteca de living, toti o vad, insa doar detectivul isi da seama.
Desi Captain Amazing ar fi trebuit sa se asemenea cu Badman, intr-un final am constatat ca se aseamana cu … Oscar si Tanti Roz. Un tata este nevoit sa joace rolul de super-erou pentru binele fiicei lui. Este Captain Amazing pentru ea, chiar daca de salvat nu salveaza pe nimeni. Nici macar pe cine si-ar dori din tot sufletul sa salveze. Nici macar pe el.
Daca ne referim la lucrurile amazing din spectacol, pot spune ca am fost iarasi surprins de decorul de la un teatru. Un decor minimalist, cu ceva elemente multimedia, a fost completat de un singur actor. Un actor care a reusit sa interpreteze multe roluri (le veti numara singuri), care a reusit sa treaca IN MOD NATURAL de la o stare la alta, de la un personaj la altul.
Liviu Romanescu, actorul in cauza, este si cel care a tradus textul. L-a tradus pentru el. In limbaj fotbalistic: el a centrat, el a dat cu capul. Lucru care in fotbal este imposibil, insa in arta, in special in teatru, nu doar ca este posibil, dar este si de incurajat. Daca executia este corecta, rezultatul este unul de exceptie. Era sa zic amazing, dar imi cam displace romgleza.
Eu nu mai am nimic de zis despre Captain Amazing ori de Liviu Romanescu. Mai sus il vedeti pe el, vorbind despre compania teatrala pe care a infiintat-o, un proiect deosebit de interesant. Puteti cauta pe Google mai multe detalii despre ei, proiectele lor pot fi intalnite in mai multe teatre (eu va recomand acest interviu din Ziarul Metropolis). Eu mai vreau sa va atrag atentia asupra regizorului, Nicolae Constantin Tanase, caci el a regizat 2 filme extrem de misto, laudate si premiate: Lumea e a mea (2015, filmul de debut) si Cap si Pajura (2019, filmul despre obsesia unui tip in legatura cu melodia omonima cantata de Florin Salam).
Mergeti, deci, sa vedeti Captain Amazing. Nu veti gasi sala plina (pentru cei ce inca se tem de virusi), insa atmosfera e misto la UnTeatru chiar si cand sala e mai putin plina. Nu a fost goala, insa spectatorii s-au evidentiat calitativ si nu cantativ (la modul serios, un public caruia nu aveai nimic sa-i reprosezi, nimic din bubele obisnuite ale spectatorului de teatru).
ps: La UnTeatru merg destul de rar. Inainte de acest Captain Amazing, in teatrul cu pricina vazusem spectacolul Aici Moscova, unde jucase si Liviu Romanescu. Inainte si in timpul spectacolului nu constientizasem asta, insa nu intelegeam de ce pe tot parcursul sau gandul meu zbura catre acel spectacol “rusesc”. Creierul meu facea automat conexiunile necesare, fara ca eu sa constientizez motivul de baza. Instinctul bate ratiunea, ca sa zic asa. Sau memoria mea vizuala este mai puternica decat cea a numelor. Sau ambele combinate, evident.