Cartea lui Ruth – Teatrul Evreiesc de Stat

Cartea lui Ruth
de Mario Diament
Regia artistica, costumele si ilustratia muzicala: Eugen Gyemant
Decorul si video designul: Dan Ionescu
Limba: Idis (cu supratitrare in romana)
Distributie:
Ruth: Maia Morgenstern / Katia Pascariu
Femeia: Natalie Ester
Tanara: Viorica Predica
Fetita: Cabiria Morgenstern
Mama: Mirela Nicolau
Golde: Arabela Neazi
Rozalia: Cristina Circei
Barbatul: Mircea Dragoman
Politistul, Vanzătorul de inghetata, Motke Pipkin: Nicolae Botezatu
Tanarul (Boris): Marius Calugărita
Boris: Mihai Ciuca
Max: Darius Daradici
Marek: Andrei Miercure
Ringmaster: George Remes
Medicul: Nicolae Calugărita
Vazut in sala Teatrului Evreiesc de Stat

Cartea lui Ruth – Opinie LaTeatru.EU

La o zi dupa ce vazusem Mama (la Teatrul Nottara), un spectacol unde o doamna in varsta se simte inutila si nu mai face distinctia intre real si imaginar, am fost la Teatrul Evreiesc de Stat sa vad un spectacol unde din nou realul si imaginarul se imbina intr-un mod ametitor (la propriu si la figurat). Prin intermediul lui Ruth, acum ajunsa la o varsta venerabila, vedem in fata ochilor aproape jumatate de secol de istorie. O istorie zbuciumata, trista, o istorie pe care Ruth a trait-o si de care nu se mai poate desprinde.

Zvonurile privitoare la razboi, la posibilitatea izbucnirii unui razboi, te duc cu gandul la realitatea actuala, concreta. Si acum, ca si atunci, norii negri plutesc deasupra Europei. Pe atunci in Europa erau 2 dictatori sangerosi, 2 conducatori din cauza carora putea oricand izbucni razboiul. Unul dintre ei, Hitler, pe langa cucerirea Europei, dorea si “purificarea rasiala”. Familia lui Ruth traia in Varsovia, intr-o Polonie toleranta, pe care purificarea etnica nu ar fi trebuit s-o afecteze. Polonia era un refugiu sigur.

Incercati sa va cititi aceste fraze si acum. In afara faptului ca acum avem un singur dictator sangeros, un Putin dornic de revansa si de sange, in ce ordine doriti, si a faptului ca nu se mai discuta despre purificarea etnica, lucrurile nu sunt cu mult diferite. Pesimistii, cei care considera ca situatia va escalada, ca sunt sanse sa traim din nou ceea ce omenirea a mai trait deja, sunt contrazisi din principiu de optimisti, de cei care considera ca “nu are cum sa se intample asa ceva”.

Discutia de aici, de pe acest blog, nu este una (exclusiv) politica. Insa problematica ACTUALA nu poate fi ignorata. De ce vedem un spectacol de teatru sau un film? Nu (doar) pentru a evada intr-o alta lume, nu pentru a uita pentru o clipa de dezastrele din jurul nostru, ci (si) pentru a invata ceva, pentru a putea preintampina.

Acum 3 ani as fi privit acest spectacol, Cartea lui Ruth, exclusiv din perspectiva psihologica. M-as fi pus in pielea personajului, m-as fi gandit cu empatie la ce a trait ea, m-as fi gandit ca ar trebui sa previn cumva, sa nu ajung si eu asa (la batranete sa traiesc exclusiv din amintiri, sa fiu intr-o lume a mea si numai a mea). Nu neg, este o perspectiva ofertanta, un unghi deloc gresit de a privi acest spectacol.

In 2022, cu o pandemie inca neterminata si MAI ALES cu o invazie a unei tari vecine, punctul de interes al spectacolului este cu totul altul. Ce au trait inaintasii nostri acum 70-80 de ani am putea trai si noi. Acum istoria ne ajunge din urma, este pe cale sa se repete, iar noi nu stim daca ori unde am gresit.

Strict despre spectacol, o singura observatie am de facut: Cartea lui Ruth este in spectacol care se joaca in idis. Asta inseamna, intai si intai, ca unul ca mine, care nu stie limba idis, nu a putut fi foarte atent la actori, la jocul lor scenic. Acesta este marele meu regret cand vad un spectacol intr-o limba pe care n-o cunosc. Pe de alta parte, simt nevoia sa fac o precizare: am vazut acest spectacol de la balcon, de la o loja (loja 3). De obicei nu-mi surade loja, prefer sa fiu jos, mai aproape de actiune, de scena. Aici, insa, loja a fost o binecuvantare: eram, practic, la acelasi nivel cu supratitrare. In mod normal, de jos trebuie sa stai cu capul indreptat in sus, pentru a putea citi replicile. Pleci de acolo cu o mare durere a gatului. De la loja, insa, privesti pur si simplu in fata, la acelasi nivel. Ceea ce inseamna, insa, si ca privesti mult mai putin actorii. Avantaje si dezavantaje.

Merita oricum sa mergeti sa vedeti Cartea lui Ruth, MAI ALES in aceasta perioada tulbure pe care o traim (indiferent daca veti sta jos sau la loja). Merita sa vedeti si sa invatati din el. Caci, din pacate, omenirea refuza, parca ostentativ, sa invete din greselile trecutului. Ori poate nu toata lumea este de acord ca razboiul este ceva oribil, este ceva ce trebuie neaparat evitat. Caz in care, omeneste vorbind, chiar nu mai pot spune nimic.