Casatoria
dupa N.V. Gogol
Regia: Piotr Șereșevski
Distributia:
Ivan Rotilt – Andreea Tanase
Ilia Dimbu – Carmen Lopazan
Agate Gainat – Rareș Andrici
Ivan Omleta – Isabela Neamtu
Baltazar Mestecau – Luminita Erga
Nikanor Nespalatu – Laura Anghel
Traducerea si adaptarea: Bogdan Budes
Video: Bogdan Budes
Se joaca la Sala George Constantin Constantin a Teatrului Nottara din Bucuresti
Casatoria – Opinie LaTeatru.EU
In matematica exista o regula nescrisa, pe care multi matematicieni evita s-o mentioneze, le e rusine cu ea: 2 sau mai multe greseli pot duce, uneori, la rezultatul corect. Matematicienii, desi admit acest lucru, considera ca este doar rodul intamplarii. Ca, uneori, este o chestiune asemanatoare superstitiei: o statistica prost interpretata.
Pe baza acestei legi matematice au aparut o gramada de glume. Preferata mea este cea cu nebunii. Se duce cineva la casa de nebuni, vrand sa puna intrebari simple. Pune intrebarea banala “Cat fac 2+2”. Primul nebun raspunde 15. Al doilea raspunde marti. Al treilea nu stie. Al patrulea raspunde convins: 4 (PATRU). Mirat, vizitatorul intreaba cum a ajuns acel pacient la rezultat. La care nebunul, foarte convins, spune: am inmultit 15 cu marti.
Desi multi spun ca domeniul artistic nu este nici pe departe stiinta exacta, ca nu exista rezultat corect sau gresit, eu chiar mi-am adus aminte de aceasta regula nescrisa a matematicii atunci cand am vazut spectacolul Casatoria de la Teatrul Nottara.
In aparenta, totul era gresit, era invers, era cu fundul in sus. Nimic nu parea a fi in regula, nimic nu parea a fi corect. Toate deciziile regizorale si teatrale pareau, cel putin la prima vedere, gresite. Complet gresite. Doar ca suma acestor decizii complet gresite era un rezultat … corect.
Ca sa va dau un exemplu sportiv, imaginati-va o echipa de fotbal formata din 11 fotbalisti mediocri, 11 fotbalisti care nu ar avea, individual, loc la nicio alta echipa buna, dar care per total, ca echipa, formeaza un intreg coerent, care are rezultate. Ei sunt buni ca echipa, chiar daca individual nu sunt deloc in regula.
Nu va explic exact care-s acele decizii regizorale gresite, va sugerez doar sa cititi cu atentie distributia. Nu, nu este nimic gresit la ea. Fix aceasta este distributia.
Legat de Casatoria in sine, cred ca asa m-as comporta eu inainte de propria mea nunta. As fugi, mi-as da seama ca urmeaza sa fac o mare eroare. M-as speria, as intra in panica. Poate din acest motiv vreau sa evit, pe cat posibil, acel moment.
Nu-mi place Casatoria ca institutie, dar ideea piesei Casatoria imi place. A piesei, a textului, zic. Punerea ei in scena mi se pare gresita din toate punctele de vedere. Atat de gresita incat, per total, am ajuns s-o indragesc nespus.
Iar daca aveti impresia ca acest articol este gresit, ca nu asa trebuia scris despre spectacolul Casatoria, sa stiti ca aveti dreptate. Si voi aveti dreptate, asa cum si regizorul a avut dreptate.
Cu totii gresim, mai mult sau mai putin. Doar ca unii dintre noi uneori ajung, printr-o suita de greseli, la rezultatul corect. Cum se numesc acele persoane va las pe voi sa stabiliti.
Eu, unul, sunt Emil Calinescu si sunt blogger. Nu am scris o cronica ori o recenzie a spectacolului Casatoria, ci am scris niste impresii personale. Daca va plac sau nu aceste impresii, daca v-au facut sa vedeti spectacolul ori, dimpotriva, va gonesc de la o eventuala reprezentatie, este strict problema voastra.