Casting pe Broadway – Teatrul InCulise

Casting pe Broadway - Teatrul InCulise POSTER

Casting pe Broadway
Regie: Cristian Bajora
Coregrafie: Valentina Boldurescu
Indrumare muzicala: Anca Miroslav
Muzica: Adaptare muzicala Adam S. Q. David
Distributie:
Bogdan Iacob
Andreea Maletici
Filip Popa
Otilia Panainte
Iulia Rusu
Alexandra Corlan
Alexandru Cruceru
Cristiana Ionita
Alexandra Stroe
Maria Grosu
Vlad Pelin
Andreea Balica
Mihnea Craciunescu
Valentina Boldurescu
Vazut la Teatrul In Culise (Alecu Russo 12)

Casting pe Broadway - Teatrul InCulise

Casting pe Broadway – Opinie LaTeatru.EU

 

In ultima vreme am vazut mai multe musicaluri pe scenele romanesti, lucru care acum cativa ani parea imposibil. Nu doar ca eu m-am deschis mai mult spre acest gen teatral, pe care, asa cum am mai spus, l-am refuzat, repudiat, ani buni, dar si teatrele noastre, cu precadere cele bucurestene, au inceput sa-l aiba din ce in ce mai des in stagiune.

Daca intr-un articol precedent va spuneam despre ultimele musicaluri ca au fost vazute pe scena Teatrului Excelsior, de aceasta data musicalul a fost vazut in micutul Teatru In Culise.

Nu vreau sa fac comparatii, chiar daca vorbim despre acelasi gen teatral mare, montarile sunt radical diferite din aproape toate punctele de vedere.

Versiunea originala a fost realizata si regizata in 1975 la New York de catre Michael Bennet, ajungand unul dintre cele mai de succes musicaluri din istorie.

Povestea este aparent simpla: desi pe scena cu totii danseaza ca si cum ar fi unul singur, fiecare dintre dansatori este diferit si ascunde o poveste unica. Desi ei trebuie sa fie o echipa, sa dovedeasca faptul ca se pot sincroniza, ca pot fi utili echipei, ei in acelasi timp concureaza, caci fiecare se straduieste sa-l convinga pe regizor ca merita pastrat.

Regizorul are o misiune dificila: el trebuie sa aleaga doar cativa dansatori. Criteriile trebuie sa fie deopotriva artistice si umane: care dintre ei danseaza mai bine? care dintre ei se integreaza mai bine?

Nu va spun povestea vreunuia dintre ei, nu va spun nici povestea regizorului, ci va dezvalui cum am trait eu acest spectacol. Dupa cum stiti, sunt blogger si nu critic, drept urmare fiecare spectacol de teatru este o EXPERIENTA teatrala, pe care EU o traiesc DIFERIT de alti spectatori.

Asadar, in toata aceasta poveste eu m-am pus in pielea regizorului. Nu m-am putut pune in pielea vreunui dansator, ci m-am pus in pielea regizorului. Ma gandeam pe cine as alege eu si, mai ales, dupa ce criterii. Ma gandeam cum ar trebui sa le spun cine a fost selectionat si cine nu. Ma gandeam ce este in sufletul acelui regizor, care in mod evident nu era la prima experienta de acest gen.

Oare eu m-as mai fi gandit la cei dati afara, la aripile lor frante, la carierele lor care, poate, s-au oprit “din cauza mea”?

Mi-am amintit de o discutie pe care am avut-o mai demult cu cineva, legata de cariera de profesor. El a avut o mini-experienta de acest gen, 1 sau 2 ani la catedra. Cel mai greu, zicea el, i s-a parut sa dea note si, mai ales, sa ALEAGA studenti. Imi spusese ca la un moment dat a trebuit sa aleaga 10 studenti pentru a-i lua in nu stiu ce expeditie si ca momentul ala a fost atat de dur, atat de mult l-a marcat, incat la finalul anului a spus stop carierei.

Evident ca si-ntr-o corporatie esti pus sa alegi cine avanseaza si cine nu, esti pus sa alegi pe cine angajezi si pe cine nu, insa i s-a parut ca acolo, la catedra, i s-a parut mult mai greu avand in vedere faptul ca erau oameni tineri si foarte tineri in fata lui.

In acest caz, al spectacolului vazut, momentele acelea au parut foarte intense, evident pentru ca totul se petrecea in fata mea.

Ma bucur ca fac ceea ce fac, ma bucur ca nu am fost niciodata nevoit sa fac astfel de alegeri. Unora le place sa fie in acea ipostaza, mici Dumnezei care decid viitorul altora. Mie pe bune ca nu-mi place, chiar nu-mi doresc sa mi se dea aceasta posibilitate (desi, atunci cand am fost jurat, am fost intr-o mica masura intr-o postura cumva asemanatoare; e drept, a da cuiva premiul nu este chiar acelasi lucru cu a DA AFARA pe cineva dintr-o echipa).

Nu ma pronunt asupra aspectelor muzicale ale spectacolului Casting pe Broadway, nici asupra aspectelor legate de dans, daca pasii erau executati corect sau nu. Pe mine m-a interesat POVESTEA din spate, pe ea am savurat-o, ea m-a pus pe ganduri. Va indemn si pe voi sa mergeti sa vedeti spectacolul Casting pe Broadway. Daca va si pricepeti la muzica si/sau la dans, cu atat mai bine: veti putea sa apreciati spectacolul intr-o masura mai mare decat am facut-o eu.

Leave a Reply

%d bloggers like this: