Cazul Tundrea
Dramaturgie: Serban Melnic si Cosmin Gaspar
Regie: Ana Monica Vilcu, Serban Melnic si Cosmin Gaspar
Asistenta de regie: Radu Popescu
Sound design: Alexandru Barbu
Proiectii: Irinel Banu
Coordonator: Radu Popescu
Distributie:
Ana Monica Vilcu
Serban Melnic
Cosmin Gaspar
Realizat in cadrul proiectului Apropo de Poveste.
Proiect cultural co-finantat de Administratia Fondului Cultural National. Proiectul nu reprezinta in mod necesar pozitia Administratiei Fondului Cultural National. AFCN nu este responsabila de continutul proiectului sau de modul in care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt in intregime responsabilitea beneficiarului finantarii.
Spectacolul Cazul Tundrea a fost vazut pe data de 18 august 2024 pe Amfiteatrul TNB
Cazul Tundrea – Opinie LaTeatru.EU
Cazul Tundrea este un teatru documentar. Stim asta din start, actorii au spus asta inca de la inceput si au repetat-o pe tot parcursul spectacolului. Unul ca mine, dornic de povesti, ar fi preferat un spectacol clasic de teatru, unde sa-l vad pe Tundrea de la un capat la altul, sa-l vad cum se modifica, cum se degradeaza, dar cum ramane demn si insistent pana la final. Cum insista sa-si dovedeasca nevinovatia.
Ideea e asa: spectacolul de teatru incepe cu actorii prezentandu-se. Cu numele lor de actori. Cei 3 spun publicului spectator ca ei sunt actori, ca au documentat temeinic Cazul Tundrea si ca ceea ce vor vedea sunt reproduceri ale scenelor care chiar s-au intamplat. Inainte de fiecare scena ni se spune fiecare actor ce rol va interpreta.
Spectatorii pleaca din sala de teatru socati de ceea ce au vazut pentru simplul fapt ca acele lucruri au fost reale. Ei nu ai vazut teatru, ci bucati de realitate. Ei au vazut acolo niste actori care s-au documentat si care au relatat o poveste cutremuratoare REALA.
De ce unul ca mine apreciaza povestile reale? De ce pentru mine o poveste are un impact mai mare decat un documentar, indiferent de forma lui? Motivele sunt in numar de 3:
- Eu vreau ca timp de 2 ore sa fiu in poveste. Nu vreau sa stiu ca in fata mea sunt actori, ci vreau sa stiu ca in fata mea sunt personajele reale.
- Vreau sa fiu surprins la final, cand mi se spune ca totul a fost real, ca totul a fost bazat pe fapte reale.
- O poveste este mai vie, mai autentica. Exact cum ziceam despre Oppenheimer: cartea este rece, plina de cifre seci; cand a fost ea ecranizata, ea a devenit o poveste, adica A PRINS VIATA! La fel si-n Cazul Tundrea: o montare clasica ar fi fost mult mai PLINA DE VIATA, mult mai dinamica, mult mai PLINA DE SUSPANS!
Despre interpretari de bine si de foarte bine. Desi doar pana la un punct.
Voi vorbi doar despre Ana Monica Vilcu este de la excelent in sus in rolul procuroarei, insa nu este deloc credibila in foarte scurtul ei rol de martor. Pe ceilalti 2 actori va las sa-i descoperiti singuri. Au interpretari foarte bune, credibile, chiar daca eu mi-as fi dorit sa vad un alt Tundrea. Eventual sa-l vad MAI MULT si din inchisoare, sa-l vad cum se transforma. Sa vad mai mult personajul si mai putin actorul, daca intelegeti ideea.
Un lucru interesant la acest spectacol: locatia de desfasurare. Chiar daca nu este locatia lui obisnuita, mie mi s-a parut ca Amfiteatrul TNB s-a potrivit perfect. A parut din multe puncte de vedere un proces de pe vremuri, cu public. O executie cu public, ca sa fiu mai precis. Una din care, intr-un mod uimitor, Tundrea a scapat. Precum scapau pe vremuri gladiatorii in luptele cu animalele. Cam la fel de multe sanse a avut nefericitul Tundrea.
Evident, spectacolul Cazul Tundrea trebuie privit ca experienta inedita. Din aceasta perspectiva, ideea de teatru documentar m-a bucurat. Nu mai vazusem de mult timp un astfel de spectacol. De altfel, nici nu-mi pot aminti, fara ajutor, care a fost ultimul astfel de spectacol. Tin minte ca am vazut unul, demult de tot, dar oare cum se numea? Sper sa nu confund.
Un ultim lucru vreau sa mai subliniez: acest spectacol, ca de altfel multe altele, ar trebui sa se incheie cu o discutie la care sa participe specialisti din sistemul juridic. Dupa Jocuri din curtea din spate am ramas peste o ora la discutii. Oare dupa Cazul Tundrea cat ar fi durat discutiile, daca ele ar fi existat? Eu unul as fi stat pana la final. In plus, pentru unul ca mine aceste discutii ar fi un motiv foarte bun sa merg sa revad acest spectacol.