Ceasu’ si camasa miresii (Nunta)
de Gavril Patru
Regie: Gavril Patru
Scenografie: Liliana Cenean
Light design: Cristian Simon
Muzica originala: Petre Ancuta
Ilustratie muzicala: Petre Ancuta
Video design: Constantin Șimon
Sound design: George Puiu
Asistent scenografie: Maria Dore
Asistent lighting design: Daniel Tiuntiuc
Asistent sound design: Marian Dan Gaina
Regia tehnica: Laurentiu Andronescu
Sufleor: Ana Barbu
Producator delegat: Madalina Ciupitu
Distributie:
Mama: Costina Cheyrouze
Gheorghe: Gavril Patru
Ioana: Maia Morgenstern / Victoria Dicu
Natalia: Raluca Petra
Mihai: Petre Ancuta / Ciprian Nicula
Licuta: Alexandra Salceanu / Teodora Calagiu
Costica: Silviu Biris
Vazut la Sala Pictura pe data de 18 aprilie
(cu italic sunt scrisi actorii care au fost pe scena la reprezentatia din 18 aprilie 2026: Maia Morgenstern, Ciprian Nicula si Alexandra Salceanu
Ceasu’ si camasa miresii (Nunta) – Opinie LaTeatru.EU
Ceasu’ si camasa miresii (Nunta) este a doua parte a trilogiei oltenesti, scrisa si regizata de Gavril Patru. Daca in prima parte, Moroi si papadii, am vazut obiceiurile si credintele satului oltenesc vizavi de inmormantare, de aceasta data vedem cum se comporta satul la o nunta.
Ca bonus, la aceasta nunta se casatoresc Mihai, un tip cu ceva bani (care vine tocmai de la Bucuresti), si Licuta (muta satului). Despre personajul Licuta simt nevoia sa spun cateva lucruri, caci s-a nimerit sa vad spectacolul Ceasu’ si camasa miresii la cateva zile dupa ce am vazut filmul Dragoste fara cuvinte (un film unde o angajata cu deficiente de auz are rolul principal).
Eu am vazut o reprezentatie unde Licuta a fost interpretata (excelent) de Alexandra Salceanu.
Diferenta fundamentala dintre cele 2, filmul si spectacolul, este COMUNITATEA in sine. In film, “muta” este parte a unei comunitati, nu este deloc singura, in timp ce Licuta este singura, este izolata. Alexia din film este o angajata foarte utila firmei, foarte muncitoare, foarte desteapta, locul ei in firma nu depinde de relatia cu Mihai (acum constat ca pe ambele personaje care se cupleaza cu surde le cheama … Mihai), in timp ce pentru Lica relatia cu Mihai-ul din povestea ei este unica sansa de a evada, de a pleca din sat, de a intra in randul lumii, de a nu mai fi izolata, o paria.
Totodata, daca in film Alexia are rolul principal, toate obiectivele sunt indreptate spre ea, in spectacolul de teatru Licuta nu este personajul principal, casatoria cu ea este un pretext. Satul per ansamblu, cu obiceiurile lui, cu credintele lui, este personajul principal (colectiv).
Despre interpretari nu vreau sa spun foarte multe. Pe scurt de tot, m-a impresionat din nou Maia Morgenstern, mi se pare MAMA PERFECTA, daca ai o mama intr-un spectacol, ea ar trebui sa fie prima optiune. Insa nu personajul ei este cel mai important, relevant, ci Gavril Patru.
Gavril Patru este unchiul, fratele tatalui mirelui. Insa in spectacol mai are 2 ipostaze: de dramaturg si de regizor. Ca personaj, este iarasi fundamental, chiar daca strict conform teoriei, nu cred ca se incadreaza la a fi personaj PRINCIPAL.
Aparitia lui este aproape DIVINA, este un fel de DEUS-EX MACHINA: el vine de undeva de sus sa faca dreptate, sa trezeasca la realitate personajele (in frunte cu mirele), sa readuca lucrurile in matca normala. El este viu (in primul spectacol era … moroiul), insa aparitia lui chiar are un aer mesianic.
Nu intamplator el este dramaturgul si regizorul: el decide tot, asa ca atunci cand lucrurile de pe scena nu decurg cum ar trebui, el renunta la calitatea de regizor, “intra pe teren” si readuce lucrurile pe fagasul normal. Excelenta interpretare.
Un ultim detaliu: Ceasu’ si camasa miresii (Nunta), respectiv Moroi si papadii, pot fi vazute in orice ordine. Va fi si o a treia parte, care ar inchide triunghiul. Un triunghi cu laturile egale, adica fiecare spectacol va fi la fel de important.
Ceasu’ si camasa miresii (Nunta) este per total un spectacol excelent, pe care oltenii il vor intelege cel mai bine. Ceilalti se vor simti obositi din cauza graiului oltenesc (foarte precipitat si plin de regionalisme), dar in acelasi timp fascinati de ceea ce vor descoperi. Il recomand tuturor, indiferent de “etnie” ori de varsta.