Cercurile increderii – Teatrul Apropo – Fest(in) pe Bulevard 2021

Cercurile increderii de Radu Popescu
Regia: Radu Popescu
Scenografie: Diana Mirosu
Muzica: Alexandru Suciu
Distributie:
Marcela Motoc
Teodora Daiana Pacurar
Ioana-Maria Repciuc
Iuliana Danciu
Sidonia Doica
Paul Diaconescu
Adrian Loghin
Spectacolul Cercurile increderii este produs de Teatrul Apropo, vazut la Sala Horia Lovinescu a Teatrului Nottara din Bucuresti, in cadrul editiei restranse a festivalului Fest(in) pe Bulevard 2021; Textul câștigătorul Concursului Național de Dramaturgie din 2017

Cercurile increderii – Opinie LaTeatru.EU

Daca v-ar intreba cineva care este tema principala a piesei Romeo si Julieta ce i-ati raspunde? Toti oamenii relativ dusi pe la scoala (si pe la teatru) cunosc aceasta piesa; daca mergi constant la teatru cu siguranta i-ai vazut macar vreo montare. Eu, unul, cred ca am vazut cel putin 10 montari, unele clasice, altele moderne si chiar prea moderne. Cu toate acestea, desi este atat de cunoscuta si atat de montata, putini cred ca o analizeaza cu adevarat profund. Putini, excluzandu-i bineinteles pe oamenii de teatru, pot sa raspunda la intrebarea de mai sus.

Ca sa pun o alta intrebare, desi stiu ca n-am raspuns la precedenta, credeti ca ar fi periculos ca aceasta piesa sa fie montata cu elevi, cu trupa de teatru a liceului? Irelevant ce liceu, irelevant de unde (din Romania, din Anglia, din SUA ori din alta tara). Care este riscul, ce ar putea invata gresi copiii din aceasta piesa?

Daca v-as spune ca montarea acestei piese ar putea face rau unor copii m-ati crede? Daca v-as spune, de pilda, ca multi copii cu tendinte suicidare ii apreciaza si ii invidiaza pe Romeo si Julieta PENTRU CURAJ, m-ati crede? Daca v-as spune ca simpla alegere a unui copil intr-un rol sau altul poate deveni o chestiune de viata si de moarte, m-ati crede?

Vazand spectacolul, mi-am adus aminte o alta chestie, care atunci mi s-a parut cumva amuzanta: uneori nu e bine sa scoti scheletele din dulap. Contextul in care am auzit aceasta vorba era altul: facusem un curs de ToT (Trainer of Trainers) si eram sfatuiti in privinta trainingurilor de la asa numitele “team-buildinguri”. Uneori nu e bine sa rascolesti prea adanc, uneori scheletii e mai bine sa ramana in dulap.

In povestea noastra, intr-un liceu din provincie (nu este precizat orasul, dar ni se sugereaza ca nu ar fi capitala) este chemat un actor de-al locului pentru a pune in scena, impreuna cu trupa de teatru, o piesa importanta. Directorul si profesoara responsabila cu asa ceva voiau musai autori clasici, asa ca Shakespeare parea o alegere corecta. Aduc un actor originar din oras, care actor oricum nu avea prea multe de facut in cariera lui, care actor, ca persoana neutra, incearca sa aplice metodele pedagogice ca la carte.

Acesta spune ca indiferent de relatia dintre elevi in viata de zi cu zi, acolo trebuie sa formeze un cerc al increderii, acolo sunt colegi, prieteni, sunt alaturi unul de celalalt.

Nu va spun ce probleme ascundea fiecare elev, nu va spun nici tipologiile acestora, nu va spun nici care ajunge sa fie relatia tutore – elevi si nici cum se termina totul. Puteti sa intuiti, sa ghiciti, din ce am zis mai sus, desi oricum e mult mai mult decat atat.

Ce mi-a placut mie foarte mult in acest spectacol a fost naturaletea pe care am vazut-o, meritul pentru acest lucru impartindu-se intre actori, regizor si cei care au realizat machiajul. Eu chiar am fost transpus in poveste, chiar am crezut ca in fata mea sunt adolescenti, chiar am crezut ca acelea sunt problemele lor, chiar am putut suferi alaturi de ei.

Legat de aceasta traire intensa a spectacolului, trebuie sa va spun cum imediat a zburat gandul meu la filmul vazut recent, Otto Barbarul. Tematica este asemanatoare 50% (problemele adolescentilor si cum se raporteaza ei la societate), ambele avand marele merit de a fi concepute, gandite, aici in Romania. Sunt povesti despre adolescentii romani, cu toate particularitatile acestora.

Marele atu al spectacolului Cercurile increderii este, de fapt, avantajul teatrului in dauna filmului: se petrece in fata ta, te simti acolo, in mijlocul actiunii. E drept, spectacolul acesta se preta mai degraba la un spatiu mai putin rigid, eu l-as vedea jucat undeva unde scena sa fie in mijloc si spectatorii sa fie efectiv de jur-imprejur (ok, ar fi fost nasol ca unii sa vada actorii doar din spate ori doar din lateral; inteleg si neajunsurile acestea). Sa fie efectiv un cerc al spectatorilor, iar actorii sa fie undeva in cerc. Nu stiu cum se joaca efectiv la Teatrul Apropo, teatrul unde a fost conceput, din poze mi se pare ca este un pic din ce-mi imaginez eu ca ar trebui sa fie (deci inca o bila alba, daca este chiar asa), dar mi s-a parut ca Sala Horia Lovinescu (Sala Mare) a Teatrului Nottara a functionat un pic ca o frana pentru acest spectacol. Evident ca acest lucru este acceptabil in cadrul unui festival, chiar ma bucur ca acest spectacol s-a jucat in cadrul Fest(in)-ului, insa consider ca impactul ar fi fost mai mare daca spectatorii s-ar fi aflat mai aproape de actori.

Legat de festival, de Fest(in) pe Bulevard 2021, Cercurile increderii a fost PRIMUL spectacol vazut in cadrul festivalului. Din pacate, s-au tot anulat spectacole, fiecare din alte cauze. M-am bucurat, deci, sa aud ca macar Cercurile increderii se joaca, chiar daca tematica acestuia nu este nicidecum una … de bulevard.

Nu pot sa inchei fara sa imi exprim regretul vizavi de numarul foarte mic de spectatori care s-au aflat in sala. Cercurile increderii este un spectacol excelent, pe care multi adolescenti, parinti de adolescenti si profesori ar trebui sa-l vada. Sper s-o faca in viitor, daca nu in cel apropiat, macar intr-un viitor ceva mai sigur din punct de vedere sanitar. Si mergeti sa-l vedeti, daca aveti cum, in teatrul unde a fost conceput, din experienta mea cu spectacolele din festivaluri, acestea sunt cu cel putin 10% mai bune atunci cand sunt vazute in teatrul unde au fost concepute.