Cheful suprem
de Tudor Musatescu
Adaptarea scenica: Beatrice Rancea
Regie, light design si miscare scenica: Beatrice Rancea
Scenografie: Maria Miu
Asistent regie: Dan Popa
Distributie:
(ordinea personajelor indicata de autor)
Penelope Târtoșide (gazda) – Arlinda Morava (soprana)
Misu Tartoside (sotul ei) – Claudiu Istodor
Andromaca (fiica lor) – Paul Pirvu
Nae Ragasonescu – Cristi Toma
Agata (sotia lui Ragasonescu) – Luminita Erga
Radu (fiul lor) – Vlad Linta
Dr. Pruncu (medicul curant al ambelor familii) – Silviu Biris
Coana Esmeralda (soacra lui Tartoside) – Adriana Alexandru (mezzosoprana)
Menajera Florica – Mona Dobrisan
In rolul catelului Pufi – Don Vito
Durata spectacolului: 1h 15 minute
Spectacolul vazut in Sala ARCUB (Gabroveni)
Cheful suprem – Opinie LaTeatru.EU
Daca te-ai afla la un chef si ai afla ca mai ai doar cateva ore de trait, ce ai face? Cum te-ai comporta? Ai chefui ca si cum ar fi ultima ta petrecere?
Cheful suprem pe asta se bazeaza: 2 familii importante se aduna (cititi cu atentie distributia pentru a va dumiri) sa-si petreaca Revelionul impreuna. A doua zi, pe 1 ianuarie, petrecaretii au in meniu ciuperci. La un moment, afla ca ciupercile au fost otravitoare. Ce urmeaza dupa va las pe voi sa descoperiti.
Am pus intrebarile inainte sa va spun despre ce-i spectacolul. Vreau sa va ganditi la ele, sa le aveti in minte cand mergeti sa vedeti Cheful suprem. Cu asta veti ramane dupa ce veti iesi din sala de teatru.
Oare m-as fi comportat la fel? Oare contagiunea de grup este atat de accentuata incat ORICINE s-ar comporta la fel? Oare spiritul de turma invinge intotdeauna indiferent de ocupatiile membrilor?
Unul dintre punctele forte ale spectacolului este muzicalitatea acestuia. Dupa cum vedeti in aceeasi caseta tehnica (imi place aceasta denumire in dauna uneia mai teatrale), avem in distributie doua cantarete de opera: o soprana si o mezzosoprana. Insa nu doar muzica de opera veti auzi, caci in “playlistul” petrecerii veti intalni si ceva rock, dar si niscaiva … manele. Nu va spun mai multe, unii spun ca deja am facut spoiler.
Rezultatul este unul zgomotos, strident, intens si totodata extrem de scurt ca durata. Pe modelul “hit and run”, Cheful suprem vrea sa te treaca prin toate starile, vrea sa te inspaimante in timp ce te face sa razi, vrea sa te faca sa pleci revigorat, speriat, ingandurat si totodata fericit ca ai vazut un spectacol de calitate.
Un text mai putin cunoscut al lui Tudor Musatescu, scris pentru teatrul radiofonic, Cheful suprem este montat pentru prima data pe o scena de teatru. Subiectul pare la fel de actual si acum, moartea a fost, este si va fi intotdeauna o spaima imensa pentru oricine. E drept, daca povestea s-ar petrece in 2024, discutiile ar fi un pic altele, cheful ar arata un pic diferit. Insa rezultatul final, reactia oamenilor atunci cand aud de moarte, ar fi aceeasi. Identica.
Unii au fost/vor fi atenti la partea “romantica”, la idila tip Romeo si Julieta din spectacol. Pentru mine, aceasta nu a fost nicidecum un punct de interes. Nu m-a interesat.
Insa reactia oamenilor importanti, culti la cap, la auzul unei manele, venita brusc, zgomotos, parca din neant, mi s-a parut mult mai interesant de studiat. Daca as revedea spectacolul, fix la momentul acela m-as uita cu atentie. Daca as avea inregistrarea spectacolului, as vedea exact cand se porneste maneaua, as opri sunetul si a derula cu incetinitorul filmul povestii. As compara-o cu reactia oamenilor cand se aud un rock violent. Credeti-ma: ceea ce veti vedea e fabulos!
Mergeti sa vedeti Cheful suprem: sigur o sa va placa, sigur o sa va puna pe ganduri, sigur o iesiti energizati si deopotriva zdruncinati. Este un spectacol atipic, ceva ce nu vedeti foarte des in peisajul teatral autohton.