Cine sapa groapa altuia – Teatrul Dramaturgilor Romani

Cine sapa groapa altuia - Teatrul Dramaturgilor Romani poster

Cine sapa groapa altuia
de Ion Baiesu
Scenografia: Carmencita Brojboiu
Regia: Felix Alexa
Distributie:
Razvan Vasilescu
Gabriel Rauta
Amelia Ursu
Vazut la Sala Ion Baiesu a Teatrului Dramaturgilor Romani

Cine sapa groapa altuia - Teatrul Dramaturgilor Romani

Cine sapa groapa altuia – Opinie LaTeatru.EU

 

Acum mai mult timp, cred ca au trecut 10 ani de atunci, daca nu mai mult, aveam un colaborator pe blogul generalist. Intre timp ne-am certat, insa si eu, si el vrusesem sa scriem un articol despre proverbele ciudate, absurde, ale culturii romane. Eu am tot amanat scrierea articolelor in cauza, insa candva in 2019 am scris 2 articole, unul pe blogul de mancare si un altul pe blogul studentesc. Ce nu stiam eu in acel moment si am aflat abia asta-seara este ca genialul Ion Baiesu scrisese o piesa de teatru in care ironiza indirect o parte dintre proverbe. Si a facut-o foarte bine, intr-un in care, in mod cert, eu nu as putea-o face niciodata. Subtilitatea nu ma caracterizeaza.

Principalul proverb ironizat, cel de la care pleaca toata intriga, este cel din titlu: Cine sapa groapa altuia cade singur in ea. Intr-adevar, daca il citesti ad litteram te vei intreba ce vina au groparii? Asta le este meseria, sa sape gropile altora. Evident ca intelesul este unul figurat si nu propriu, ca-n cazul multor proverbe, insa analizandu-le ca atare, in intelesul propriu, ajungem la situatii comice, absurde.

De la acest proverb s-a ajuns la altele, vedeti voi la care, proverbe analizate intr-un registru absurd. Nu este chiar Eugen Ionescu, eu l-as numi un teatru semi-absurd, insa este clar ca de acolo i-a venit inspiratia.

Acum trebuie sa va spun ca umorul (aparent) negru legat de gropari, caci personajele principale interpretate de Razvan Vasilescu si Gabriel Rauta sunt niste gropari atipici, vedeti voi de ce, mi-a adus aminte de filmul romanesc Tache (din 2007). Acolo, Mircea Diaconu avea rolul principal, Tache fiind un gropar care afla ca nu mai are mult de trait. Un om care a sapat gropile tuturor, “unu’ n-a ramas p-afara”, afla ca va muri si ca trebuie sa-l ingroape si pe el cineva. Nu va spun (ca oricum nu PREA imi amintesc foarte multe) cum continua si cum se termina filmul, ideea este ca pur si simplu mi-a aparut in minte acest film. Filmul a stat ascuns intr-un cotlon al mintii mele, iesind brusc la suprafata in timpul spectacolului Cine sapa groapa altuia. Patesc asta din ce in ce mai des (dovada ca am o memorie plina, pe care trebuie doar s-o pun la incercare).

Cine sapa groapa altuia este un text cumva ascuns, mai putin stiut si jucat, al lui Ion Baiesu. Nu a fost interzis de cenzura, deci nu a fost martirizat, deci nu a devenit o prioritate dupa 1990. Teatrul Dramaturgilor Romani si regizorul Felix Alexa au reusit sa-l scoata la lumina, punandu-l in scena fix in sala Ion Baiesu. Este parca sortit sa se joace acolo.

Nu pot sa inchei fara sa va povestesc ceva interesant din timpul spectacolului, ca sa intelegeti la ce-mi fuge mintea. Asadar, pe langa filmul Tache, iesit brusc la suprafata din strafundurile memoriei mele, cateva replici ale actorilor m-au dus cu gandul la actualitatea noastra. Asadar, la un moment cei 2 protagonisti (vedeti exact ce rol are personajul feminin, nu va spun mai multe) vorbesc despre meseria de gropar. Citez din memorie:

“De ce n-au facut niciodata greva groparii? Ca se poate trai fara ei. SE POATE MURI si fara ei.”

Ocazie cu care mi-am amintit de greva STB-ului, mai ales ca ultima mea vizita la Teatrul Dramaturgilor fusese facuta in timpul acelei greve (cand am mers cu niste spargatori de greva, niste soferi de troleu foarte curajosi).

La modul serios, ca sa iti dai seama de importanta ta ori a altcuiva, ca om individual ori ca om colectiv, adica a ta/sa categorie sociala din care face parte, trebuie sa te gandesti cum arata o ora, o zi, o saptamana sau o luna fara tine ori fara cei ca tine in societate. Desi aparent soferii de autobuz, tramvai si troleu nu au o activitate foarte sofisticata, ce fac ei este esential. Fara oricare dintre ei, luati individual, se poate trai, dar fara intreaga categorie socio-profesionala nu.

In cazul groparilor, la modul cel mai serios, cum sta treaba? Daca maine groparii ar refuza sa mai sape gropi, s-ar intampla ceva grav? Nu vreau sa raspund la intrebare, nu vreau sa strivesc corola de minuni la lumii, insa mi s-a pare o tema misto de gandire la modul general.

Per total, Cine sapa groapa altuia este un spectacol scurt, amuzant, plin de subtilitati, care se joaca in sala care poarta numele autorului piesei si pe care vi-l recomand cu caldura. 

Leave a Reply

%d bloggers like this: