Clandestino dupa un text de Julian Barnes (un capitol din cartea O istorie a lumii in 10 1/2 capitole, traducere Radu Paraschivescu)
Scenariu: Laurentiu Banescu
Distributie:
Laurentiu Banescu
Claudiu Falamas
Scenografie: Amandine Banescu
Muzica: Claudiu Falamas
Produs de BIS Teatru Sibiu, vazut la UnTeatru – Bucuresti, in cadrul FNTI 2017
Clandestino – LaTeatru.EU
In facultate am auzit pentru prima oara de ideea de recenzie. Toata scoala si tot liceul fusesem pus sa fac caracterizari, comentarii si alte chestii pe care, de fapt, nu le-am folosit ulterior niciodata. Ideea de recenzie, de eseu prin care sa convingi pe cineva sa citeasca o carte, imi era straina.
Primul contact cu recenzia, repet, a fost in anul 1 de facultate. Atunci am fost pus sa fac o recenzie la Psihologie sociala. Printre metodele de a recenza o carte una m-a incantat din start: fa rezumatul unui capitol din carte. Cartea are 10 capitole? Foarte bine, vorbeste despre unul, arata ce tare e, restul de 9 vor fi lasate-n seama cititorului.
De ce-mi convenea ideea? Simplu: studentii, prin definitie lenesi, gasisera o metoda eficienta prin care sa nu citeasca mult. Noi citeam un singur capitol, despre el vorbeam, restul cartii nefiind importanta. Noi ne faceam ca recenzam, ei, profesorii, se faceau ca ne noteaza. Si nu ca eram eu singurul care facea asta. Nicidecum.
Acum, schimband brusc ideea, va spuneam ca mi-am propus sa nu scriu recenzii aici pe blog. Scriu impresii, scriu trairile mele vizavi de un spectacol, nicidecum recenzii. Asa-mi place mie sa-mi consider articolasele.
Eh, acum ganditi-va asa: cine a citit o carte si a pus in scena un capitol din ea. Eu vad chestia asta ca pe o recenzie. Una dramatica/dramaturgica (sper ca termenul imi este permis), dar in esenta recenzie. Eu ma apuc sa citesc cartea cu pricina, deci recezia dramatica m-a convins.
Doar ca, vedeti voi, acceptand ca ceea ce am vazut e o recenzie, cum as putea eu face o recenzie la recenzie? Este o contradictie in termeni, este ceva ce nici macar studentii lenesi nu s-au gandit vreodata sa inventeze. Bine, mint, se practica si asa ceva: gaseai recenzii ale cartii si incercai, cumva, din recenzie sa afli ce scrie-n carte. Unii colegi reuseau, eu nu eram in stare. Ma rog, adica mi se parea o munca mult prea mare. Era mai simplu sa citesti cartea si sa scrii de la tine.
E drept, daca exista povestire in rama, teatru in teatru, de ce n-ar exista recenzie la recenzie? Ma rog, si daca si daca exista, nu voi fi eu cel care va face asa ceva. Sau aveti impresia ca asta-i o recenzie?
Despe ce se intampla exact in spectacolul Clandestino ramane sa descoperiti singuri, fie ducandu-va sa-l vedeti, ceea ce va recomand, fie citind cronici adevarate d-ale lui. Recenzii la recenzii, ceea ce nu sunt eu capabil sa fac.
Clandestino a fost vazut in cadrul FNTi 2017, fiind un spectacol venit tocmai de la Sibiu. Daca sunteti din Sibiu ori daca-l gasiti ratacit prin orasul vostru, zic ca TREBUIE sa mergeti sa-l vedeti. Daca sunteti, insa, credinciosi si va deranjeaza orice referire usor ironica la adresa Bibliei, puteti sta acasa. Sa va rugati, nu din alt motiv.